(1) Legea civila este aplicabila cat timp este in vigoare. Aceasta nu are putere retroactiva.
(2) Actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.
(3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrarii in vigoare a legii noi sunt supuse dispozitiilor legii vechi, neputand fi considerate valabile ori, dupa caz, eficace potrivit dispozitiilor legii noi.
(4) Prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.
(5) Dispozitiile legii noi se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare, precum si situatiilor juridice nascute dupa intrarea sa in vigoare.
(6) Dispozitiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acesteia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a legii noi.
Ar fi neconstitutionala prevederea dintr-o eventuala lege civila (ordinara sau organica) sau dintr-un alt act normativ ce ar dispune ca acea lege sau acel act normativ s-ar aplica retroactiv. Ar putea avea caracter retroactiv numai un act normativ de o forta juridica egala Constitutiei, deci numai printr-o lege constitutionala legiuitorul ar putea stabili ca dispozitiile acesteia se aplica retroactiv. [G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generala, Editura Hamangiu 2011, p. 16]
Neretroactivitatea opereaza si atunci cand legea noua schimba modul de constituire, modificare sau stingere a unor situatii juridice, creeaza o noua institutie juridica, sporeste ori micsoreaza conditiile necesare nasterii, modificarii sau stingerii unei situatii juridice sau micsoreaza efectele acesteia. [P.Perju in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 9]
In urma analizei comparative si sistematice a tuturor regulilor instituite de art. 6 NCC, suntem de parere ca dispozitiile alin. (3) al acestui articol nu consacra o situatie de ultraactivitate a legii vchi, ci regula de drept comun conform careia actele si faptele juridice sunt guvernate de legea in vigoare la momentul incheierii/savarsirii lor (tempus regit actum) si aceea deoarece, in caz de litigii privind ineficacitatea unui act juridic pentru un anume motiv, chestiunea se va judeca si solutiona prin intoarcerea in timp la momentul incheierii ori executarii actului, dupa caz, si prin luarea in considerare a dispozitiilor legii in vigoare la acel moment. Ultraactivitatea presupune ca dispozitiile legii vechi sa se aplice si situatiilor juridice extinse ori aparute dupa abrogarea legii vechi, situatie pe care credem ca nu o are in vedere ipoteza alin. (3) al art. 6, deoarece nulitatea se apreciaza in raport cu dispozitiile legale care au fost in vigoare si care au fost incalcate la momentul incheierii actului nul sau anulabil. [T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Editura Hamangiu 2012, p. 53]
Constituirea garantiilor este guvernata de legea in vigoare la data constituirii, indiferent de legea in vigoare la data la care s-ar formula ori solutiona cererea privind valabilitatea constituirii.
Cu toate ca nu exista o dispozitie expresa si pentru fideiusiune, avand in vedere ca aceasta garantie presupune in mod necesar incheierea unui contract, regula se desprinde din art. 6 alin. (3) din noul Cod civil si art. 4 din Legea nr. 71/2011, potrivit carora actele juridice lovite de nulitate absoluta ori relativa sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrarii in vigoare a legii noi sunt supuse dispozitiilor legii vechi, neputand fi considerate valabile ori, dupa caz, eficace potrivit dispozitiilor legii noi. [Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 224 din 13 ianuarie 2013, portal.just.ro]
In lumina dispozitiilor art. 6 NCC, pentru situatiile juridice pendente legiuitorul a optat ca principiu pentru supravietuirea legii vechi in cazul actelor juridice si a faptelor juridice, precum si a prescriptiilor, si pentru aplicarea legii noi in cazul efectelor derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate. (…) Aceste reguli se aplica in lipsa unor norme tranzitorii. [I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere in dreptul civil, Editura Hamagiu 2013, p. 51]
Examinarea regulilor enuntate de alin. (6) al art. (6), care, la o prima vedere par a deroga de la prevederile alin. (2) al aceluiasi articol, ne dezvaluie intentia reala a legiuitorului, precum si motivele pentru care acesta le-a adoptat. In fapt, aceasta regula urmareste aplicarea imediata a prevederilor legii noi asupra efectelor viitorare (drepturilor si obligatiilor) izvorate din situatii juridice nascute anterior intrarii in vigoare a legii noi dar, nu ale oricaror situatii juridice, ci doar ale acelora dintre categoriile strict enumerate de lege si sub conditia ca acele situatii juridice sa subziste in timp si dupa momentul intrarii in vigoare a legii noi. Prin situatii juridice (legale sau contractuale) ar trebui sa intelegem, dupa parerea noastra, rezultatul efectelor produse – la un moment dat – de catre anumite legi, acte si/sau fapte juridice, toate impreuna, separat ori combinate, cu privire la o anumita persoana (privind patrimoniul acesteia, starea si capacitatea juridica etc.) si cu privire la un anumit sau anumite raporturi juridice legate de acea persoana. [T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Editura Hamangiu 2012, p. 54]