(1) Fiecare coproprietar poate sta singur in justitie, indiferent de calitatea procesuala, in orice actiune privitoare la coproprietate, inclusiv in cazul actiunii in revendicare.
(2) Hotararile judecatoresti pronuntate in folosul coproprietatii profita tuturor coproprietarilor. Hotararile judecatoresti potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile celorlalti coproprietari.
(3) Cand actiunea nu este introdusa de toti coproprietarii, paratul poate cere instantei de judecata introducerea in cauza a celorlalti coproprietari in calitate de reclamanti, in termenul si conditiile prevazute in Codul de procedura civila pentru chemarea in judecata a altor persoane.
Din interpretarea acestor dispozitii se pot desprinde urmatoarele concluzii:
– actiunea introdusa de un singur coproprietar sau impotriva unui singur coproprietar nu mai poate fi respinsa pe lipsa capacitatii procesuale active sau pasive;
– orice coproprietar care nu a fost introdus in proces se poate folosi insa impotriva tertilor sau chiar a adversarului din proces de efectul pozitiv al hotararii judecatoresti prin care coproprietarul ce a fost atras in proces a castigat procesul;
– oricarui coproprietar care nu a fost introdus in proces nu ii poate fi opusa de un tert sau chiar de adversarul din proces hotararea judecatoreasca prin care coproprietarul ce a fost atras in proces a pierdut procesul; aceasta hotarare nu are, pentru acesti coproprietari ramasi in afara procesului, autoritate de lucru judecat; ceea ce e insa de discutat este daca aceasta hotarare judecatoreasca are sau nu autoritate de lucru judecat (de exemplu, prin hotarare se stabileste ca titlul coproprietarului reclamant nu este preferabil titlului paratului; hotararea ramane definitiva; intrebarea care se ridica este daca in noul proces, pornit de un alt coproprietar, problema de drept a preferabilitatii titlurilor mai poate fi rezolvata altfel de instanta investita cu a doua actiune in revendicare);
-in esenta, ceea ce s-a urmarit a fost cointeresarea paratului, care prefigureaza ca va castiga procesul, de a atrage in proces pe toti coproprietarii, pentru a obtine o hotarare opozabila tuturor. [A. Vasile, Exceptiile procesuale in noul Cod de procedura civila, Editura Hamangiu 2013, p. 370]
Conform art. 59 Cod procedură civilă :” mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură”.
În speţă, obiectul pricinii este rectificarea titlului de proprietate emis pe numele PP, pârât ce nu mai era în fiinţă la data promovării acţiunii şi care nu stă în judecată prin moştenitorii săi.
Reclamantul RR stă în judecată în calitate de succesor cu titlu particular al titularului primar al dreptului de proprietate (PP) ce a făcut obiectul transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului de 500 m.p. prevăzut în titlul de proprietate a cărui rectificare se cere.
Or, în acest context, chiar titularul primar al dreptului de proprietate a cărui formă de identificare este supusă analizei instanţei prin cererea de chemare în judecată, nu este parte în cauză, nici personal (datorită lipsei capacităţii procesuale de folosinţă) şi nici prin moştenitori.(…)
Din prisma noilor reglementări legislative în materie civilă şi procesual civilă ar putea exista conceptul că în procesele civile nu se mai poate invoca/admite niciodată lipsa coparticipării procesuale obligatorie.
Conceptul arătat nu este valabil pentru orice speţă, ci doar, aşa cum prevede art. 643 Cod civil (din 2010) (”fiecare coproprietar poate sta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală, în orice acţiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cadrul acţiunii în revendicare”) se aplică doar în cazurile prevăzute de text.
Potrivit art. 63 din Legea 71/2011 privind aplicarea noului cod civil prevederile citate se aplică şi proceselor în curs.
În speţă însă nu sunt incidente prevederile art. 643 NCC pentru două considerente elementare:
În primul rând acţiunea de faţă nu este privitoare la coproprietate ci este privitoare la forma unui act juridic.
În speţă nu se impune analizat dreptul de proprietate al pârâtului ci respectarea condiţiilor de fond şi de formă ale titlului de proprietate a cărui rectificare se cere.
Efectul hotărârii ar presupune efectele actului juridic nu efectele coproprietăţii.
În al doilea rând, pârâţii chemaţi în judecată nu stau în justiţie în calitate de coproprietar ci în calitate de titular al titlului de proprietate a cărui rectificare se cere şi de instituţii emitente ale actului supus rectificării.
Atunci când titularul titlului, respectiv cocontractant în actul de vânzare-cumpărare din anul 2004 nu mai e în fiinţă la data aprecierii valabilităţii actelor implicate în raportul dedus judecăţii, în locul său trebuie să stea succesorii legali/convenţionali ai respectivei părţi şi nu ca şi coproprietari ci în baza instituţiei de drept comun a subrogării prin transmiterea drepturilor şi obligaţiilor de la un defunct la succesorii săi universali, cu titlu universal sau cu titlu particular.
Or, reprezentanţii pârâtului PP lipsesc din proces, iar succesiunea actelor juridice ce justifică reclamantului calitatea sa sunt arondate în mod primar şi succesiv aceleiaşi persoane lipsă – PP.
Pentru considerentele de mai sus, instanţa urmează a constata că în lipsa chemării în judecată a succesorilor titularului TP cadrul procesual fixat de reclamant nu corespunde cerinţelor art. 59 Cod procedură civilă şi art. 6 CEDO şi, pe cale de consecinţă va admite excepţia lipsei coparticipării procesuale şi va respinge acţiunea pentru acelaşi considerent. [Judecătoria Pașcani, Sentința civilă nr.11/2015, portal.just.ro]