(1) In cazul in care cladirea a fost distrusa in intregime ori intr-o proportie mai mare de jumatate din valoarea ei, orice coproprietar poate, in lipsa unei intelegeri contrare, sa solicite vanzarea la licitatie publica a terenului si a materialelor de constructie care au rezultat.
(2) In caz de distrugere a unei parti mai mici decat cea prevazuta la alin. (1), coproprietarii vor contribui la refacerea partilor comune, proportional cu cotele-parti. Daca unul sau mai multi coproprietari refuza sau nu pot sa participe la refacere, ei sunt obligati sa cedeze celorlalti coproprietari cotele lor parti din dreptul de proprietate. Pretul se stabileste de parti ori, in caz de neintelegere, de catre instanta judecatoreasca.
Desi textul de lege nu o spune, singurul criteriu de distributie a pretului obtinut intre coproprietari este marimea cotei-parti a fiecaruia. [E. Chelaru in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 715]
Deoarece legiuitorul se refera la vanzarea “materialelor de constructie care au rezultat”, obligatia de vanzare nu priveste si acea parte din cladire care ar fi ramas functionala, chiar daca aceasta are o valoare mai mica de jumatate din valoarea intregii cladiri si nici portiune de teren aferent acesteia. Intr-o asemenea situatie, coproprietarii ale caror apartamente sunt situate in partea functionala a cladirii nu vor participa insa la distributia pretului. [E. Chelaru in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 715]