(1) Uzufructul in favoarea unei persoane fizice este cel mult viager.
(2) Uzufructul constituit in favoarea unei persoane juridice poate avea durata de cel mult 30 de ani. Atunci cand este constituit cu depasirea acestui termen, uzufructul se reduce de drept la 30 de ani.
(3) Daca nu s-a prevazut durata uzufructului, se prezuma ca este viager sau, dupa caz, ca este constituit pe o durata de 30 de ani.
(4) Uzufructul constituit pana la data la care o alta persoana va ajunge la o anumita varsta dureaza pana la acea data, chiar daca acea persoana ar muri inainte de implinirea varstei stabilite.
Durata exercitarii in timp a dreptului de uzufruct este cea determinata prin actul constitutiv, respectiv: pana la data mortii uzufructuarului [art. 708 alin. (1)] in cazul uzufructului viager sau, cel mai tarziu, aceasta fiind noutatea adusa de noul Cod civil, pana la data la care o alta persoana ar ajunge la o anumita [cazul reglementat de art. 708 alin. (4)]
Ramane de interpretat cum vom corobora cele doua texte, respectv art. 708 alin. (1) cu art. 708 alin. (4). Interpretam alin. (1) in sensul ca in nicio situatie durata dreptului de uzufruct nu poate depasi durata de viata a uzufructuarului?!
Am putea sustine ca, in ipoteza in care durata dreptului de uzufruct a fost stabilita in raport cu o anumita varsta, de exemplu, a descendentului nascut viu al uzufructuarului (fapt ce ar permite transmiterea pe cale de succesiune a dreptului de uzufruct), uzufructul se stinge la implinirea acelei varste, intrucat textul de lege prevede ca dreptul de uzufruct „dureaza pana la acea data, chiar daca acea persoana ar muri inainte de implinirea varstei stabilite”?!
In ciuda experientei si a evolutiei istorice a dreptului de uzufruct, ce ne arata ca nu se permite transmiterea acestui drept pe cale de succesiune, in masura in care acesta se constituie prin act juridic ce respecta forma ceruta de lege in raport de natura bunului si actul real de vointa al nudului proprietar, precum si raport de circumstante, opinam ca ar fi posibila validarea unei astfel de situatii, ce tinde sa reprezinte o gratificare indirecta a unui descendent al uzufructuarului.
Transmiterea catre mostenitorul uzufructuarului ramane totusi temporara, respectiv pana la „implinirea varstei stabilite” prin actul de constituire a dreptului de uzufruct, respectiv cu consecinta reintoarcerii celor doua atribute ale proprietatii in patrimoniul nudului proprietar sau al mostenitorilor acestuia. [I. Dojana in Noul Cod Civil. Studii si Comentarii, Volumul II, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 272]