Fructele naturale si industriale percepute dupa constituirea uzufructului apartin uzufructuarului, iar cele percepute dupa stingerea uzufructului revin nudului proprietar, fara a putea pretinde unul altuia despagubiri pentru cheltuielile ocazionate de producerea lor.
Regula impusa de art. 710 NCC este inechitabila, cel putin pentru uzufructuar, iin detrimentul caruia proprietarul se imbogateste fara justa cauza. Practic, in cazul uzufructului constituit cu titlu gratuit se poate admite ca nudul proprietar, care ii procura uzufructuarului un folos patrimonial, ii ofera bunul in starea in care se gaseste. De asemenea, in cazul uzufructului constituit cu titlu oneros se poate presupune ca partile au avut in vedere si problema fructelor care au fost evaluate corespunzator. Situatia este diferita in momentul stingerii uzufructului, cand cheltuielile necesare pentru producerea fructelor sunt avansate de uzufructuar, iar nudul proprietar profita. Se pare ca aceasta solutie a fost mentinuta (art. 524 C. civ.) considerandu-se ca simplificata operatiunea de predare a bunului prin inlaturarea dificultatilor inerente calcularii cheltuielilor respective. Dar, in principiu, aparitia anumitor dificultati practice in exercitarea unui drept subiectiv, nu poate constitui un argument solid pentru ca acest drept sa nu fie recunoscut. De aceea, ar fi preferabila solutia ca atat nudul proprietar, cat si uzufructuarul sa poata pretinda o indemnizatie echitabila. Oricum, in temeiul principiului autonomiei de vointa, partile pot deroga de la dispozitiile art. 710 NCC. [S. Cercel in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 770]