Uzufructuarul rentei viagere are dreptul de a percepe, pe durata uzufructului sau, veniturile dobandite zi cu zi. Acesta va fi obligat numai la restituirea veniturilor incasate cu anticipatie.
Utilizarea formulei tipizate din contractele translative de proprietate autentificate notarial nu semnifică decât preluarea bunului în proprietate, însă dreptul astfel transmis fiind dezmembrat, îi conferă pârâtului doar atributele nudei proprietăţi, ce exclud posibilitatea de a ingera în drepturile uzufructuarului, acesta din urmă fiind singurul îndreptăţit la folosinţa bunului şi la culegerea fructelor.
Nuda proprietate dobândită prin contractul încheiat, nu-i conferă pârâtului (pe toată durata fiinţării dreptului de uzufruct constituit în favoarea reclamantei) un drept locativ propriu cu privire la imobilul în discuţie, pe care să-l poată opune cu succes uzufructuarei, una dintre obligaţiile corelative pe care şi le-a asumat prin contract, alături de cea de a asigura întreţinere, fiind şi aceea ce decurge din caracterul juridic al dreptului de uzufruct la a cărui constituire a consfinţit, respectiv aceea negativă de a nu stânjeni exercitarea de către uzufructuar a drepturilor sale. [Judecătoria Bistriţa, Secţia civilă , Sentinţa civilă nr. 7088/2009, portal.just.ro]
Pe durata existenţei dreptului de uzufruct viager, atât nudul proprietar cât şi subdobânditorul cumpărător nu au folosinţa imobilului fără acordul titularului dreptului de uzufruct, singurul care poate exercita atributul de folosinţă. [Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, decizia nr.400/26.09.2007, portal.just.ro]
Prin contractul de vânzare – cumparare vânzatorul si-a rezervat dreptul de uzufruct viager, iar contractul are inserata mentiunea privind stapânirea de drept si de fapt a imobilului de catre cumparatori, clauze care în aparenta se contrazic, dar legea nu interzice partilor sa stipuleze faptul ca folosinta uzufructuarului nu ar fi una exclusiva. Nu se poate retine eroarea cu privire la continutul contractului, având în vedere relatiile apropiate între parti la acea data si deci, vointa partilor la încheierea contractului de vânzare cumparare, a fost aceea de a transmite dreptul de proprietate în favoarea cumparatorilor, însa de a-si pastra amândoi beneficiul posesiei si folosintei, vânzatorul prin uzufructul viager, iar cumparatoarea prin dreptul de stapânire de fapt, ambele acordate prin act autentic. [Curtea de Apel Oradea, Decizia nr. 4911/2013, portal.just.ro]