Contractul de fiducie este lovit de nulitate absoluta daca prin el se realizeaza o liberalitate indirecta in folosul beneficiarului.
Din acest text de lege, avand in vedere ca exceptiile sunt de stricta interpretare (si interdictia din textul de lege mai sus citat este fara indoiala una de exceptie), rezulta a contrario ca beneficiarul poate fi gratificat prin celelalte forme de donatii care se incheie prin act autentic (art. 774 alin. (1) NCC impune in cazul fiduciei forma autentica ad validitatem, ceea ce scoate din discutie donatia facuta sub forma darului manual), adica prin donatii directe si donatii deghizate, Asadar, spre deosebire de dreptul francez, care declara nula orice fiducie decurgand dintr-o intentie liberala (prin urmare, indiferent de forma in care se manifesta aceasta – donatie directa, donatie indirecta sau donatie deghizata), in dreptul nostru este interzisa doar gratificarea beneficiarului prin donatii indirecte, solutie care este intr-adevar originala dar careia nu i se intrevede nicio ratiune. Din doua una, rational era ori sa se urmeze modelul francez (criticat chiar si in tara de origine), si atunci fiducia nu poate indeplini functia de liberalitate in nicio situatie, ori sa se urmeze modelul canadian (Quebec), iar atunci fiducia poate indeplini si functia de liberalitate, nu numai de gestiune si garantie. A interzice gratificarea beneficiarului doar in cazul in care aceasta se face prin donatie indirecta dar a permite acelasi lucru prin celelalte forme de donatii (donatie directa si donatie deghizata), asa cum au facut autorii Noului Cod civil, este o solutie care nu lasa sa se intrevada vreo ratiune pentru a o putea explica si justifica. [D. Chirica, Fiducia in Noul Cod civil in Noile Coduri ale Romaniei. Studii si cercetari juridice, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2011, p. 189-190]