(1) Administratorul nu este obligat sa faca inventarul, sa subscrie o polita de asigurare sau sa furnizeze o alta garantie pentru buna executare a indatoririlor sale, in absenta unei clauze a actului constitutiv, a intelegerii ulterioare a partilor, a unei dispozitii legale contrare sau a unei hotarari judecatoresti pronuntate la cererea beneficiarului sau a oricarei persoane interesate.
(2) In cazul in care o asemenea obligatie a fost stabilita in sarcina administratorului prin lege sau prin hotarare judecatoreasca, administratorul va putea solicita instantei judecatoresti, pentru motive temeinice, sa fie dispensat de indeplinirea ei.
Chiar daca ar parea ca instanta nu poate acorda dispensa administratorului atunci cand obligatia este stabilita prin vointa partilor (actul constitutiv sau intelegerea ulterioara), credem ca, in virtutea principiului „qui potest plus, potest minus”, este posibila acordarea judecatoreasca a unei astfel de dispense si daca obligatia administratorului de a face inventarul bunurilor, de a le asigura sau de a furniza o garantie de buna executie a sarcinilor sale este stabilita prin actul constitutiv (conventie sau legat) sau intelegerea ulterioara a partilor. [R. Constantinovici, A.M. Mitu in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 854]