(1) Dreptul de administrare apartine regiilor autonome sau, dupa caz, autoritatilor administratiei publice centrale sau locale si altor institutii publice de interes national, judetean ori local.
(2) Titularul dreptului de administrare poate folosi si dispune de bunul dat in administrare in conditiile stabilite de lege si, daca este cazul, de actul de constituire.
Textul legal nu poate avea in vedere dispozitia in sens juridic asupra bunului respectiv, in conditiile in care aceasta este o prerogativa exclusiva a proprietarului bunului. Or, in cazul de fata, avem de-a face doar cu titularul unui drept real, asimilabil unui dezmembramant al dreptului de proprietate privata, si nu cu insusi titularul dreptului de proprietate. [A. Dutu-Buzura in Noul Cod Civil. Studii si Comentarii, Volumul II, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 404]