Oricine se afla la un moment dat in posesia unui bun mobil este prezumat ca are un titlu de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunului.
Textul art. 935 C. civ. reglementeaza cele doua elemente necesare prin care orice prezumtie se caracterizeaza, si anume: faptul vecin si cinex, usor sau mai usor de probat, si faptul incert, care trebuie probat, dar care este transformat legislativ intr-o probabilitate ca exista. In cadrul dispozitiilor art. 935 C. civ., faptul vecin si conex este dat de existenta posesie asupra bunului mobil, iar faptul incert, transformat intr-o probabilitate ca exista, consta in existenta titlului de dobandire a dreptului de proprietate.
Prezumtia reglementata de art. 935 C. civ. face parte din categoria prezumtiilor cu valoare de regula de drept, deoarece legiuitorul a prezumat existenta titlului de dobandire a dreptului de proprietate.
Faptul vecin si conex, respectiv posesia bunului mobil, trebuie sa fie real, in sensul ca posesorul trebuie sa intruneasca cele doua elemente ale posesiei, animus si corpus, dar si caracterul util al posesiei.
Prezumtia de titlu de dobandire a dreptului de proprietate nu trebuie confundata cu prezumtia de proprietar, reglementata de art. 919 alin. (3) C. civ.(…)
Din aceasta perspectiva, in ipoteza exercitarii unei actiuni in revendicare impotriva posesorului, reclamantul este tinut sa faca dovada dreptului sau de proprietate si a caracterului precar al titlului paratului, sa faca dovada ca bunul a fost pierdut sau furat ori sa faca dovada ca posesia paratului nu este utila, in sensul ca este exercitata o posesie viciata, la momentul exercitarii actiunii in revendicare.
Actiunea probatorie a reclamantului este indreptata deci asupra faptului vecin si conex de probat, si nu asupra faptului prezumat, respectiv asupra existentei titlului de dobandire a dreptului de propritate. [F. Pavel in Noul Cod Civil. Studii si Comentarii, Volumul II, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 534-535]