(1) O persoana poate mosteni daca exista la momentul deschiderii mostenirii. Dispozitiile art. 36, 53 si 208 sunt aplicabile.
(2) Daca, in cazul mortii mai multor persoane, nu se poate stabili ca una a supravietuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se mosteni una pe alta.
Capacitatea succesorala (provizorie) a disparutului se desfiinteaza cu efect retroactiv daca se constata, fizic sau prin hotarare judecatoreasca definitiva declarativa de moarte, ca acesta (persoana disparutului) nu mai exista la data mortii celui care lasa mostenirea, fiind, in aceasta situatie, precedat lui de cuius, ipoteza in care se apreciaza ca persoana disparuta nu a avut capacitate succesorala si deci bunurile ce s-au primit drept mostenire in numele acesteia trebuie restituite, adica aduse la masa succesorala (sporind cotele celorlalti comostenitori, daca este cazul) [G. Boroi, L. Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 523]
Persoanele care au decedat, dar cu privire la care “nu se poate stabili ca una a supravietuit alteia” (indiferent ca sunt “codecedati” sau “comorienti”) nu se vor putea mosteni deoarece, nesupravietuind una alteia, niciuna nu dobandeste capacitate succesorala (chiar daca au o vocatie succesorala reciproca). Solutia (…) a fost consfintita prin dispozitiile art. 957 alin. (2) NCC, care nu face distinctie sub acest aspect, intre comorienti si codecedati. [G. Boroi, L. Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 525]