Art. 959. Nedemnitatea judiciara

(1) Poate fi declarata nedemna de a mosteni:
a) persoana condamnata penal pentru savarsirea, cu intentie, impotriva celui care lasa mostenirea a unor fapte grave de violenta, fizica sau morala, ori, dupa caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
b) persoana care, cu rea-credinta, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
c) persoana care, prin dol sau violenta, l-a impiedicat pe cel care lasa mostenirea sa intocmeasca, sa modifice sau sa revoce testamentul.

(2) Sub sanctiunea decaderii, orice succesibil poate cere instantei judecatoresti sa declare nedemnitatea in termen de un an de la data deschiderii mostenirii. Introducerea actiunii constituie un act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibilul reclamant.

(3) Daca hotararea de condamnare pentru faptele prevazute la alin. (1) lit. a) se pronunta ulterior datei deschiderii mostenirii, termenul de un an se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

(4) Atunci cand condamnarea pentru faptele mentionate la alin. (1) lit. a) este impiedicata prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescriptia raspunderii penale, nedemnitatea se poate declara daca acele fapte au fost constatate printr-o hotarare judecatoreasca civila definitiva. In acest caz, termenul de un an curge de la aparitia cauzei de impiedicare a condamnarii, daca aceasta a intervenit dupa deschiderea mostenirii.

(5) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c), termenul de un an curge de la data cand succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii.

(6) Comuna, orasul sau, dupa caz, municipiul in a carui raza teritoriala se aflau bunurile la data deschiderii mostenirii poate introduce actiunea prevazuta la alin. (2), in cazul in care, cu exceptia autorului uneia dintre faptele prevazute la alin. (1), nu mai exista alti succesibili. Dispozitiile alin. (2)-(5) se aplica in mod corespunzator.

In cazul existentei unui testament, modificarea acestuia se poate produce prin alterare (denaturarea continutului prin adaugare, stergere, transformare) si distrugere partiala, iar inlaturarea sa se poate produce prin ascundere si distrugere totala; in acest ultim caz, se poate alcatui prin falsificare un nou testament al lui de cuius. Sanctiunea nedemnitatii va fi incidenta insa si in cazul confectionarii prin falsificare a unui testament al lui de cuius in conditiile in care acesta nu a intentionat niciodata sa modifice regulile in care acesta nu a intentionat niciodata sa modifice regulile devolutiunii legale a mostenirii. Faptele mentionate se pot produce fie inainte de data deschiderii succesiunii [dar fara cunostinta lui de cuius, a se vedea art. 1052 alin. (2) NCC], fie dupa aceasta, fiind de asemenea indiferenta atat forma cat si validitatea testamentului supus unei astfel de operatiuni, intrucat nedemnitatea sanctioneaza in acest caz incercarea de aduce atingere libertatii de a testa si caracterului personal al testamentului. Textul noului Cod civil conditioneaza existenta nedemnitatii de reaua-credinta in executarea acestor acte, ceea ce echivaleaza cu intentia faptuitorului de a crea efecte juridice prin manoperele sale si atrage obligatia probarii sale de cel care o invoca. [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1007]

Aceasta actiune nu poate fi formulata pe cale oblica de catre creditorii succesibilului, fiind strans legata de persoana debitorului [art. 1560 alin. (2) NCC], raportat la caracterul relativ al declararii nedemnitatii, si aprecierile de ordin moral pe care le implica. Aceasta idee este sustinuta si de faptul ca introducerea actiunii constituie un act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibilul reclamant, potrivit alin. (2) teza finala, or, raportat la art. 1108 alin. (3) NCC, acceptarea este tacita cand succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea sa il faca decat in calitate de mostenitor, acest act neputand fi facut pe cale oblica de catre creditorii sai. Creditorii succesibilului pot accepta succesiunea doar expres, conform art. 1107 NCC raportat la art. 1108 alin. (2) NCC. [M. Paraschiv in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, pp. 353-354]

In ceea ce priveste cazul mentionat la alin. (5), … succesibilul/comuna etc. trebuie sa fi cunoscut efectiv motivul de nedemnitate, nefiind suficient doar sa-l fi putut cunoaste cu minime diligente, ce ar implica ideea ca ar fi trebuit sa-l cunoasca la o anumita data, avand in vedere ca atunci cand legiuitorul noului Cod a dorit sa se inteleaga acest lucru a reglementat expres aceasta cerinta, cum este cazul art. 1103 referitor la termenul de optiune succesorala, lit. c) si d). [M. Paraschiv in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 355]