(1) Sunt anulabile liberalitatile facute medicilor, farmacistilor sau altor persoane, in perioada in care, in mod direct sau indirect, ii acordau ingrijiri de specialitate dispunatorului pentru boala care este cauza a decesului.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1):
a) liberalitatile facute sotului, rudelor in linie dreapta sau colateralilor privilegiati;
b) liberalitatile facute altor rude pana la al patrulea grad inclusiv, daca, la data liberalitatii, dispunatorul nu are sot si nici rude in linie dreapta sau colaterali privilegiati.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si in privinta preotilor sau a altor persoane care acordau asistenta religioasa in timpul bolii care este cauza a decesului.
(4) Daca dispunatorul a decedat din cauza bolii, termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare curge de la data la care mostenitorii au luat cunostinta de existenta liberalitatii.
(5) In cazul in care dispunatorul s-a restabilit, legatul devine valabil, iar actiunea in anularea donatiei poate fi introdusa in termen de 3 ani de la data la care dispunatorul s-a restabilit.
Ratiunea interdictiei de a primi donatii sau legate de la cei pe care ii ingrijesc, respectiv ii asista religios pe parcursul ultimei boli consta in faptul ca aceste persoane ar putea abuza de influenta puternica pe care o dobandesc, in contextul cauzal, asupra dispunatorului, determinandu-l sa le faca liberalitati. Aceste incapacitati se intemeiaza pe o prezumtie absoluta de captatie si sugestie, care nu poate fi rasturnata prin proba contrara, deoarece se are in vedere vulnerabilitatea dispunatorului bonav, aflat in pragul mortii, fata de medic, farmacist sau preot. [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1039]