Codul de procedură penală, modificat

19 iunie 2018 Noutati legislative

Luni, 18 iunie 2018, Camera Deputaților, în calitate de for decizional, a adoptat o propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, propunere care aduce modificări importante Codului de procedură penală precum eliminarea camerei preliminare, completează cazurile în care se poate face recurs în casație sau se poate cere revizuirea hotărârilor judecătorești etc.

Conform completărilor aduse în materia denunțului, pentru ca o persoană să beneficieze de dispozițiile referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă, denunţul trebuie să fie depus într-un termen de maxim 1 an de la data la care persoana a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii. Condamnarea, renunțarea la judecată sau amânarea executării pedepsei față de o persoană nu poate fi dispusă exclusiv pe baza mărturiei denunțătorului dacă acestea nu sunt însoțite de alte probe.

Se elimină camera preliminară și se introduce procedura verificării prealabile la judecata în primă instanţă

Concret, după Cap. I din Titlul III – „Judecata” al Părţii Speciale se introduce un nou capitol, Cap. I^1 – Verificări prealabile la judecata în primă instanţă.

Astfel, potrivit textului adoptat, după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, dosarul se repartizează aleatoriu unui complet de judecată. Inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei vătămate li se aduc la cunoştinţă dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de preşedintele completului de judecată, între 20 şi 30 de zile, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei.

În cazul în care instanţa constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează potrivit art. 280 – 282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică instanţei dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Instanţa restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor art. 328, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii.

Un alt amendament adoptat de deputați se referă la verificarea actelor și probelor în cursul judecății. Conform textului adoptat, dacă pe parcursul judecării cauzei se constată că actele sau probele efectuate sau administrate în cursul cercetării penale sunt lovite de nulitate, acestea sunt eliminate din cauză, indiferent de soluția pronunțată în cursul verificării prealabile.

Schimbarea încadrării juridice a faptei nu poate fi pusă în discuție în privința altei situații de fapt decât cea reținută în Rechizitoriu. În cazul în care se constată că situația de fapt este diferită decât cea reținută la trimiterea în judecată se poate dispune reluarea urmăririi penale cu privire la acele fapte, dacă ele pot constitui o altă infracțiune.

Noi cazuri în care se poate face recurs în casație

Concret, potrivit amendamentelor adoptate de parlamentari,

„La articolul 438, după alineatul (1) se introduc patru noi alineate, alin. (1^1)-(1^4), cu următorul cuprins:

„(1^1) Recursul în casaţie poate fi declarat numai în favoarea condamnatului în următoarele cazuri:

1. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o alta fapta decît cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecata,

2. când faptei săvârşite i s-a dat o greşita încadrare juridică;

3. când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii de natură să influenţeze soluţia procesului;

4. când s-a comis o eroare gravă de fapt;

5. când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut îndomeniul altei puteri constituite în stat.

(1^2) De asemenea, pot fi atacate cu recurs în casaţie hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în cauze similare.

(1^3) Instanţa, soluţionând recursul în casaţie, verifică hotărârile atacate sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute în alineatele precedente, punându-le în prealabil în discuţia părţilor.

(1^4) Recursul în casaţie în favoarea inculpatului poate fi declarat oricând.”

Noi cazuri de revizuire

Potrivit completărilor aduse, revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută și în cazul

– neredactării şi/sau nesemnării hotărârii de condamnare de judecătorul care a participat la soluţionarea cauzei; precum și atunci când

– Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele graveale acestei încălcări continuă să se producă.

Cuvinte cheie: > > > >

Comentarii