Art. 129. Pluralitatea de infractiuni

(1) In caz de concurs de infractiuni savarsite in timpul minoritatii se stabileste si se ia o singura masura educativa pentru toate faptele, in conditiile art. 114, tinand seama de criteriile prevazute in art. 74.

(2) In cazul savarsirii a doua infractiuni, dintre care una in timpul minoritatii si una dupa majorat, pentru infractiunea comisa in timpul minoritatii se ia o masura educativa, iar pentru infractiunea savarsita dupa majorat se stabileste o pedeapsa, dupa care:
a) daca masura educativa este neprivativa de libertate, se executa numai pedeapsa;
b) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este inchisoarea, se aplica pedeapsa inchisorii, care se majoreaza cu o durata egala cu cel putin o patrime din durata masurii educative ori din restul ramas neexecutat din aceasta la data savarsirii infractiunii comise dupa majorat;
c) daca pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita dupa majorat este detentiunea pe viata, se executa numai aceasta pedeapsa;
d) daca masura educativa este privativa de libertate, iar pedeapsa este amenda, se executa masura educativa, a carei durata se majoreaza cu cel mult 6 luni, fara a depasi maximul prevazut de lege pentru aceasta.

(3) In cazul prevazut in alin. (2) lit. b) , din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul savarsirii infractiunii comise dupa majorat pana la data judecarii.

(4) In cazul savarsirii dupa majorat a doua sau mai multor infractiuni concurente se aplica mai intai regulile referitoare la concursul de infractiuni, dupa care se face aplicarea dispozitiilor alin. (2).

(5) Pedeapsa stabilita potrivit dispozitiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amanarii aplicarii pedepsei sau al suspendarii executarii sub supraveghere.

A se vedea Decizia nr. 16/2014/Dezlegare chestiune de drept si Decizia nr. 4/2014/Dezlegare chestiune de drept

Imposibilitatea anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate minorului. ”Examinând actele dosarului, se constată că prin sentinţa penală nr. … definitivă, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni. Fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală menţionată mai sus a fost comisă ulterior celei pentru care este judecat în prezenta cauză . Or, conform art. 38 Cod penal, există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Întrucât ambele infracţiuni au fost comise anterior datei de 16.01.2012, acestea sunt concurente.
Este important de precizat că legiuitorul a intenţionat să respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârilor de condamnare pronunţate sub legea veche, chiar şi în situaţia în care minorului i s-a aplicat o pedeapsă, arătând expres, în art. 22 din Legea 187/2012, că „măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal”.
Curtea constată, totodată, în contradicţie cu cele susţinute de procuror, în expunerea motivelor de apel, că nu este posibilă anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, nefiind în situaţia prevăzută de art. 130 Cod penal. Potrivit acestui text de lege, dacă pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, al suspendării sub supraveghere ori al liberării condiţionate se descoperă că persoana supravegheată mai săvârşise o infracţiune în timpul minorităţii pentru care s-a luat, chiar după expirarea acestui termen, o măsură educativă privativă de libertate, amânarea, suspendarea sau liberarea se anulează, aplicându-se în mod corespunzător dispoziţiile art. 129 alin. (2) – (4).
Prin urmare, anularea suspendării sub supraveghere este condiţionată de existenţa unei măsuri educative privative de libertate, situaţie ce nu se regăseşte în prezenta speţă, unde minorului i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate.
Date fiind aceste împrejurări, respectiv imposibilitatea anulării suspendării, natura diferită a sancţiunilor, însă şi vidul legislativ din cod, dar şi din legea de aplicare, se pune problema modalităţii în care se soluţionează antecedentele penale, situaţia de faţă fiind una atipică, tranzitorie.
Astfel, Codul penal actual a modificat într-o manieră substanțială regimul sancționator aplicabil minorilor, renunțând complet la aplicarea de pedepse în favoarea măsurilor educative. În mod firesc, în cazul pluralităţii de infracţiuni legiuitorul a indicat, în dispoziţiile art. 129 Cod penal, modul în care trebuie să se procedeze în cazul concursului de infracţiuni, fără însă a avea în vedere şi prezenta situaţie (care nu se va mai regăsi ulterior, pedepsele pentru minori fiind excluse), în care s-au aplicat pentru fapte comise în timpul minorităţii atât pedeapsa închisorii, cât şi măsura educativă neprivativă de libertate.
Totuşi, dificultatea determinată de absenţa unui text de lege nu poate, în opinia Curţii, să conducă la ignorarea pluralităţii de infracţiuni, la nesoluţionarea antecedentelor penale ale inculpatului minor. Astfel, Curtea susţine necesitatea aplicării principiilor de drept penal privind concursul de infracţiuni, ţinându-se seama că atât pedepsele, cât şi măsurile educative urmăresc în egală măsură reeducarea minorului şi sunt dispuse, în ambele situaţii, ca urmare a săvârşirii unor fapte penale.
Curtea remarcă, în acest context, că în dispoziţiile art. 129 alin. 2 lit. a Cod penal se reglementează o situaţie uşor similară, cu precizarea că pedeapsa este aplicată pentru fapte comise în majorat, arătându-se că, în acest caz, se va executa numai pedeapsa, nu şi măsura neprivativă de libertate.
În consecinţă, în vederea respectării principiilor de drept penal privind concursul de infracţiuni şi pentru evitarea creării unor dezavantaje inculpatului minor, mai ales în condiţiile în care nu există nici un temei de natură a justifica tratamentul diferenţiat faţă de alţi autori ai unei pluralităţi de infracţiuni, Curtea apreciază necesar a proceda ca în situaţia similară prevăzută de art. 129 alin. 2 lit. a Cod penal, urmând ca inculpatul să execute numai pedeapsa închisorii, în modalitatea stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă, în prezent nefiind posibil a se interveni asupra sancţiunii, cuantumului, modalităţii de executare.
În privinţa măsurii educative stabilită în prezenta cauză, faţă de procedeul expus anterior, Curtea subliniază că aceasta nu se va mai executa, reeducarea minorului realizându-se prin executarea pedepsei aplicate anterior”. [Curtea de Apel Galați, Decizia penală nr. 955/2014, portal.just.ro]