Group 1

Art. 135. Conditiile raspunderii penale a persoanei juridice

(1) Persoana juridica, cu exceptia statului si a autoritatilor publice, raspunde penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice.

(2) Institutiile publice nu raspund penal pentru infractiunile savarsite in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat.

(3) Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit la savarsirea aceleiasi fapte.

Dezlegare chestiune de drept. Întreprinderea individuală nu poate fi subiect activ al unei infracţiuni săvârşite în realizarea obiectului de activitate

”Statutul de întreprindere individuală al inculpatei reglementat prin OUG nr. 44/2008 face inaplicabile art. 135 şi urm. cod penal, ce reglementează răspunderea penală a persoanei juridice.
Întreprinderea individuală nu are personalitate juridică, motiv care impune, în temeiul art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.p.p., încetarea procesului penal faţă de această inculpată.” [Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, Decizia nr. 857/A din data de 05.06.2015, portal.just.ro]

Nu pot fi subiecti activi ai infractiunii entitatile aflate in curs de constituire ca persoane juridice, societatile simple (daca nu s-a dispus altfel prin actul de modificare a contractului de societate), asocierile in participatiune. [M. Udroiu, Drept penal. Partea generala. Noul Cod penal, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p. 41]

Conditia comiterii infractiunii in realizarea obiectului de activitate este indeplinita atunci cand aceasta a fost savarsita in stransa legatura cu obiectul de activitate al persoanei juridice respective: infractiuni privind concurenta, infractiuni privitoare la regimul unor activitati economice, protectia mediului etc. Infractiunile comise in interesul persoanei juridice reprezinta o categorie mai larga decat prima, acestea fiind susceptibile sa aduca un beneficiu persoanei juridice. Infractiunile comise in numele persoanei juridice sunt acelea legate de activitatea persoanei juridice, nu neaparat in realizarea obiectului sau in interesul persoanei juridice. (…)Fapta persoanei juridice nu poate fi conceputa(..) in afara faptei persoanei fizice care prin actiuunile sau inactiunile ei determina conduita persoanei juridice. (…)Simpla legatura de fapt ori de drept intre persoana fizica si persoana juridica nu poate antrena si raspunderea penala a persoanei juridice pentru fapta persoanei fizice atat timp cat fapta retinuta in sarcina persoanei juridice nu a fost comisa in realizarea obiectului de activitate in interesul ori in numele ei. [C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman. Partea generala, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 153-154]

Este posibil ca raspunderea penala a persoanei juridice sa fie angajata si de activitatea infractionala a unei persoane care nu exercita formal vointa societara (de pilda, un administrator de fapt sau o persoana care actioneaza din umbra in favoarea persoanei juridice conduse oficial de un interpus al acesteia). [M. Udroiu, Drept penal. Partea generala. Noul Cod penal, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p. 45]

Nu este exclusa tragerea la raspundere penala a unei persoane juridice pentru fapte concrete comise de o alta persoana juridica (de pilda, cand infractiunea este comisa de o persoana juridica ce actioneaza ca mandatar in interesul unei alte persoane juridice). [M. Udroiu, Drept penal. Partea generala. Noul Cod penal, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p. 46]

Actuala reglementare instituie o raspundere subiectiva a persoanei juridice, astfel ca este intotdeauna necesar sa constate, pe langa existenta actului material care face parte din continutul infractiunii, si existenta elementului subiectiv cerut de lege pentru infractiunea respectiva. In cazul persoanelor juridice, elementul subiectiv prezinta o serie de particularitati, savarsirea infractiunii putand decurge dintr-o decizie intentionata luata de o persoana sau de catre mai multe persoane din cadrul societatii sau institutiei ori dintr-o atitudine de neglijenta in cadrul persoanei juridice cum ar fi o organizare interna deficitara, masuri de protectia muncii insuficiente, restrictii bugetare sau de alta natura care au creat conditiile ce au dus la comiterea infractiunii. [C. Voicu, A. S. Uzlau, R. Morosanu, C. Ghigheci, Noul Cod penal, Ghid de aplicare pentru practicieni, Editura Hamangiu, Bucuresti 2014, p. 223]

Cauzele de neimputabilitate produc efecte numai in raport cu persoana care se afla in astfel de situatii, stari, imprejurari si ele sunt, in general, specifice persoanei fizice (intoxicatia, minoritatea, iresponsabilitatea, constrangerea fizica). De asemenea, datorita elementului emotional exclus in cazul persoanei juridice, aceasta n-ar putea fi aparata de tragerea la raspundere penala nici in cazul excesului justificat sau al constrangerii morale, chiar daca in aceasta situatie s-ar afla individual persoanele din organele de conducere a persoanei juridice. In doctrina straina, punandu-se problema daca starea de incapacitate psiho-fizica a persoanei fizice care indeplineste functia de organ de conducere se rasfrange asupra vinovatiei persoanei juridice, unii autori au optat pentru atragerea raspunderii penale a persoanei juridice in astfel de situatii, pentru culpa in eligendo, instruendo et custodiendo, si ca atare pentru respingerea ideii ca iresponsabilitatea inlatura caracterul penal al faptei pentru persoana juridica.
Insa nu poate fi exclusa de plano incidenta in cazul persoanei juridice a cauzelor justificative pentru persoana fizica. De exemplu, exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii (art. 21 NCP) si consimtamantul persoanei vatamate (art. 22 NCP) sunt pe deplin aplicabile persoanei juridice. [C. Voicu, A. S. Uzlau, R. Morosanu, C. Ghigheci, Noul Cod penal, Ghid de aplicare pentru practicieni, Editura Hamangiu, Bucuresti 2014, p. 229-230]

Vinovatia persoanei juridice in forma ceruta de lege va fi aceeasi cu cea retinuta in sarcina conducerii acesteia (persoana fizica). Cand exista divergente intre vointele diferitelor persoane fizice care compun conducerea persoanei juridice, va trebui stabilit in ce masura fapta infractionala reflecta vointa persoanei juridice sau doar a unora dintre persoanele fizice cu rol de decizie. In aceasta situatie, vinovatia persoanei juridice poate sa nu existe daca, fiind in minoritate, persoanele fizice ce au comis fapta nu au reusit sa se impuna. [C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman. Partea generala, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 155]