Art. 155. Intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale

(1) Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza.

(2) Dupa fiecare intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie.

(3) Intreruperea cursului prescriptiei produce efecte fata de toti participantii la infractiune, chiar daca actul de intrerupere priveste numai pe unii dintre ei.

(4) Termenele prevazute la art. 154, daca au fost depasite cu inca o data, vor fi socotite indeplinite oricate intreruperi ar interveni.

(5) Admiterea in principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face sa curga un nou termen de prescriptie a raspunderii penale.

In doctrina s-a sustinut ca intreruperea cursului prescriptiei este posibila si prin efectuarea actelor premergatoare deoarece, chiar daca nu este inceputa urmarirea penala, nu mai exista conditia din Codul penal din 1969, de a comunica acele acte invinuitului sau inculpatului (v. Teodorescu). Opinia este discutabila, dat fiind faptul ca NCPP nu mai recunoaste etapa actelor premergatoare inceperii urmaririi penale, iar timpul intre inregistrarea actului de sesizare a organelor de urmarire penala si momentul in care se decide asupra inceperii urmaririi penale fata de fapta ar trebui sa fie foarte scurt. Totusi, fata de continutul art. 305 alin. (1) NCPP si de necesitatea unor minime investigatii pentru a aprecia asupra incidentei sau nu a vreunui caz de impiedicare a exercitarii urmaririi penale, este posibil ca actele premergatoare sa supravietuiasca in fapt, chiar fara reglementare. [C. Voicu, A. S. Uzlau, R. Morosanu, C. Ghigheci, Noul Cod penal, Ghid de aplicare pentru practicieni, Editura Hamangiu, Bucuresti 2014, p. 250-251]

Interpretand logic, sistematic, in functie de situatiile vizate de legiuitor si fata de faptul ca alin. (5) al art. 155 NCP – care prevede ca admiterea in principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face sa curga un nou termen de prescriptie a raspunderii penale – este situat dupa alin. (4), care prevede termenul de prescriptie speciala (“dublul” termenului de prescriptie), rezulta ca poate fi si trebuie acceptata ideea unui nou termen de prescriptie (“al treilea”), care curge de la data redeschiderii procesului (anterior redeschiderii faptuitorul fiind condamnat definitiv pentru acea infractiune).
O solutie similara trebuie adoptata in situatia cailor extraordinare de atac (contestatie in anulare, revizuire, recurs in casatie), unde legiuitorul nu foloseste notiunea de “redeschidere a procesului penal”, ci pe aceea de “rejudecare a cauzei” dupa admiterea in principiu. Aceasta cu atat mai mult cu cat in anumite cazuri (revizuirea in cazul hotararilor C.E.D.O., al declararii ca fals a unui inscris, al condamnarilor penale ale persoanelor care au judecat sau instrumentat cauza ori a martorilor sau expertilor mincinosi), rejudecarea cauzei se va realiza dupa un interval considerabil de timp in care se poate implini, teoretic, termenul de prescriptie speciala a raspunderii penale. [C. Voicu, A. S. Uzlau, R. Morosanu, C. Ghigheci, Noul Cod penal, Ghid de aplicare pentru practicieni, Editura Hamangiu, Bucuresti 2014, p. 253]