Group 1

Art. 165. Reabilitarea de drept

Reabilitarea are loc de drept in cazul condamnarii la pedeapsa amenzii, la pedeapsa inchisorii care nu depaseste 2 ani sau la pedeapsa inchisorii a carei executare a fost suspendata sub supraveghere, daca in decurs de 3 ani condamnatul nu a savarsit o alta infractiune.

Chiar daca persoana fata de care s-a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei nu este supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea comisa [art. 82 alin. (1) NCP], nu se poate retine ca in acest caz va opera reabilitarea de drept (desi efectele sunt similare, intrucat in aceasta ipoteza, nu putem vorbi de o hotarare de condamnare la o pedeapsa, ca in ipoteza reabilitarii; aceeasi concluzie este valabila si pentru situatiile in care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei, daca nu s-a savarsit din nou o infractiune pana la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amanarii si nu s-a descoperit o cauza de anulare [art. 90 alin. (1) NCP], deoarece, prin amanrea aplicarii pedepsei, instanta nu dispune o solutie de condamanre, ci instanta stabileste numai pedeapsa a carei amanare o disppune. [M. Udroiu, Drept penal. Partea generala. Noul Cod penal, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p.393]

Daca in termenul de 3 ani condamnatul a savarsit o infractiune, dar pentru aceasta a intervenit o cauza care inlatura raspunderea penala (de exemplu amnistia, impacarea partilor etc.), o asemenea infractiune nu impiedica reabilitarea de drept pentru condamnarile anterioare, deoarece cauzele care inlatura raspunderea penala inlatura si consecintele condamnarii (V. Pasca). [C. Voicu, A. S. Uzlau, R. Morosanu, C. Ghigheci, Noul Cod penal, Ghid de aplicare pentru practicieni, Editura Hamangiu, Bucuresti 2014, p. 267]