Group 1

Art. 188. Omorul

(1) Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepseste.

Fapta inculpaţilor, aflaţi pe malul unui râu, de a determina victima care nu ştia să înoate, prin ameninţări cu acte de violenţă, să sară în apă, la o temperatură scăzută şi de a arunca crengi în apă pentru a împiedica victima să revină pe mal, urmată de plecarea inculpaţilor de la locul faptei, victima decedând prin înec, constituie infracţiunea de omor săvârşită cu intenţie indirectă, întrucât inculpaţii au prevăzut rezultatul faptei şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui, având în vedere necunoaşterea capacităţii victimei de a înota până la celălalt mal, temperatura scăzută şi plecarea de la locul faptei. [ICCJ, Secţia penală, Decizia nr. 757 din 28 februarie 2011, www.scj.ro]

Tentativă de omor vs vătămare corporală.Lovirea persoanei vătămate în cavitatea pleurală şi cea abdominală, producând efect compresiv asupra plămânului, precum şi prin hemoragie şi desterilizarea cavităţii peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util, constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu infracţiunea vătămare corporală, deoarece într-o atare situaţie numai datorită întâmplării rezultatul letal nu s-a produs. Faţă de natura obiectului folosit în agresiune, zona corporală vizată şi intensitatea loviturii, nu se poate susţine că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care cel puţin l-a acceptat şi care a fost evitat numai datorită intervenţiei de specialitate.
Având în vedere că inculpatul a prevăzut rezultatul letal şi l-a acceptat, împrejurarea că acesta nu s-a produs din motive independente de voinţa autorului nu are nici o influenţă asupra vinovăţiei şi nu poate determina încadrarea faptei în art.194 alin.1 lit. e) Cod penal. [Tribunalul Galați, Sentința penală nr. 334/2015, portal.just.ro]

Tentativă de omor vs vătămare corporală. Sub aspectul laturii subiective, în cazul infracţiunii de vătămare corporală prevăzută în art. 194 Cod penal, inculpatul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracţiunea de omor acesta acţionează cu intenţia de ucidere. Prin urmare, în cazul tentativei la infracţiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu şi-au produs efectul, trebuie să releve – prin natura lor şi împrejurările în care au fost comise – că infractorul a avut intenţia de a ucide, iar nu intenţia generală de a vătăma.
În cauză, intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei rezultă din materialitatea faptei, respectiv a modalităţii de comitere a infracţiunii – prin aplicarea de lovituri cu un topor în zona capului – cât şi din leziunile provocate, respectiv fractură cu înfundare frontală dreapta, pericolul vital fiind înlăturat numai datorită intervenţiei medicale şi tratamentului medicamentos instituit cu promptitudine.
Raportat la aceste aspecte se constată că lovirea cu intensitate a victimei în zona capului cu un obiect apt să producă decesul dovedeşte că inculpatul a urmărit suprimarea vieţii acesteia, nicidecum numai un rezultat de vătămare a integrităţii corporale, acceptând în mod conştient, posibilitatea morţii victimei.
În consecinţă, fapta inculpatului de a lovi persoana vătămată cu un topor în zona capului, provocându-i leziuni grave care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal. [Tribunalul Neamț, Sentința penală nr.7/4 februarie 2015, portal.just.ro]

Fapta inculpatului […] care la data de 19.07.2013, în jurul orei 03:00, conducând autoturismul marca Jeep Rubicon, cu nr. de înmatriculare […], pe strada […] din Staţiunea […], a provocat căderea şi proiectarea pe carosabil a victimei […] (ce se afla urcat pe cartea din spate a caroseriei) cauzându-i leziuni traumatice la nivelul capului şi intrarea acestuia în stare de inconştienţă ce ulterior a condus la deces, având în vedere că după producerea evenimentului rutier, inculpatul a ridicat victima de la faţa locului şi a dus-o la vila „[…]” ce aparţine părinţilor victimei, abandonând-o într-una din camerele de la parter, fără a acorda ajutor sau a sesiza organele de specialitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor.
În doctrina penală (M.Zayneak – Drept Penal partea generală vol.II 1976, pag.84) s-a arătat că, în cazul intenţiei indirecte, infractorul faţă de rezultatul pe care îl prevede, are o atitudine indiferentă de acceptare a acestuia, întrucât acesta nu face nimic pentru preîntâmpinarea rezultatului, rămâne pasiv, iar în cazul culpei cu prevedere, rezultatul prevăzut nu este acceptat, neacceptarea rezultând din atitudinea făptuitorului care speră să-l preîntâmpine bazându-se pe elemente directe care ţin de împrejurările în care are loc activitatea, proprietăţile instrumentului cu care se acţionează (vizibilitate bună, frâne bune), ca şi pe elemente subiective (calitate de bun conducător auto, experienţă îndelungată în conducere), ceea ce nu este cazul de faţă.
S-a constatat că infracţiunea de omor a victimei a fost comisă de inculpat printr-o acţiune ce a fost efectuată prin acte de omisiune, adică printr-o atitudine pasivă, deoarece era obligat să intervină pentru a înlătura cauza care ar provoca moartea victimei.
Există o legătură de cauzalitate între activitatea desfăşurată de inculpat și rezultatul acesteia, fiind susceptibilă a produce decesul ulterior al victimei, fiind lăsată fără ajutor şi chiar abandonând-o în condiţiile precizate.
Astfel, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de 188 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal. [Curtea de Apel Constanța, Decizia penală nr. 1030/P/2015, portal.just.ro]