Art. 19. Legitima aparare

(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in legitima aparare.

(2) Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.

(3) Se prezuma a fi in legitima aparare, in conditiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge patrunderea unei persoane intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de aceasta, fara drept, prin violenta, viclenie, efractie sau alte asemenea modalitati nelegale ori in timpul noptii.

Atacul nu poate imbraca decat forma unei manifestari umane (actiune, inactiune), pentru ca numai o astfel de manifestare poate conduce la situatia de a fi justificata prin legitima aparare.
Daca atacul provine de la un animal ori de a un iresponsabil, a carui stare a fost cunoscuta de la cel care se apara, ori cand fapta prevazuta de legea penala se comite sub presiunea fortelor naturii, cel care se apara nu va invoca legitima aparare, ci starea de necesitate.
Atacul, indiferent de forma sa de manifestare (actiune, inactiune), trebuie sa fie intotdeauna expresia vointei libere a agresorului; daca acesta a fost constrans fizic ori a actionat ca urmare a unei miscari reflexe instictive, inconstiente, reactia celui care se apara va avea caracterul actiunii de savare, determinata de o stare de necesitate. [I. Pascu in Noul Cod penal comentat. Partea generala. Editia a II-a, revizuita si adaugita, Editura Universul juridic, Bucuresti 2014, p. 148]

Nu se poate vorbi de caracterul injust al atacului unui animal, cu exceptia situatiei in care animalul a fost determinat sa actioneze astfel de o persoana responsabila. [M. Udroiu, Drept penal, Partea generala, Noul Cod penal, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p.62]

Probleme speciale ridica situatia atacului comis de un incapabil (alienat, minor fara discernamant). (…)Cum iresponsabilitatea este o cauza de neimputabilitate ce nu afecteaza antijuridicitatea, nu exista niciun motiv pentru a refuza admiterea legitimei aparari in acest caz. In acelasi sens pledeaza si faptul ca legitima aparare nu este conceputa ca sanctiune penala pentru atacator, astfel incat responsabilitatea acestuia sa prezinte relevanta. Eventuala cunoastere a iresponsabilitatii celui care ataca poate fi valorificata pe terenul conditiei proportionalitatii printr-o mai atenta analiza a posibilitatilor de care dispunea cel atacat. [F. Streteanu, D. Nitu, Drept penal. Partea generala, vol. I, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 360]

Pentru a se retine legitima aparare in situatia atacului venit din partea unei persoane iresponsabile este necesar ca cel care se apara sa nu cunoasca starea de iresponsabilitate a agresorului, in caz contrar urmand a se analiza daca sunt indeplinite conditiile starii de necesitate; daca apararea este efectuata de un iresponsabil impotriva atacului unei persoane responsabile, se va retine iresponsabilitatea drept cauza care inlatura caracterul penal al faptei (cauza de neimputabilitate) numai daca nu sunt intrunite conditiile legitimei aparari, care, fiind o cauza justificativa, are intaietate. [M. Udroiu, Drept penal. Partea generala. Noul Cod penal, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p. 62]

Legitima apărare. Proporționalitatea apărării cu gravitatea atacului. ”Conform art. 19 Cod penal este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare. Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material direct, material şi injust care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
Din analiza desfăşurării dinamice a evenimentelor care au condus la rezultatul pernicios suferit de persoana vătămată, astfel cum a fost surprinsă vizual în mod nemijlocit de către martorii prezenţi la incident rezultă în mod irecuzabil că făptuitorul a acţionat în legitimă apărare pentru a respinge atacul material declanşat împotriva sa de către petent.
Astfel, din cuprinsul declaraţiei martorului – profesor de religie la unitatea de învăţământ în incinta căreia s-a produs altercaţia – reiese că în timp ce se afla în curtea interioară a Liceului Tehnologic, odihnindu-se pe o bancă, numitul G. N. a fost abordat de către partea vătămată care în mod provocator i-a adresat întrebări vădit ofensatoare. În urma ripostei verbale în apărare a intimatului, conflictul astfel provocat s-a escaladat, partea vătămată dedându-se la agresarea fizică a interlocutorului prin aplicarea a două lovituri cu palma în zona facială (reclamate de intimat ca având o intensitate deosebită). Faţă de această acţiune agresivă a petentului făptuitorul a ripostat, părţile începând a se lovi cu pumnii. În acest sens martorul antemenţionat a declarat textual: „precizez faptul că cei doi se loveau cu pumnii reciproc în zona feţei şi a corpului”.
În aceste condiţii violenţa exercitată de intimat, una evident reactivă, în apărare, nu apare ca fiind disproporţionată relativ la gravitatea atacului – având în vedere actele materiale în care aceasta s-a concretizat, omogene în raport cu acte agresive ale atacatorului: astfel intimatul a ripostat prin lovituri cu pumnul aplicate în zona facială a părţii vătămate împotriva unor lovituri de aceeaşi natură, orientate împotriva aceleaşi zone corporale a intimatului.
Conformitatea acţiunii în apărare cu gravitatea atacului trebuie evaluată global, prin luarea în considerare a tuturor circumstanţelor faptelor, iar nu exclusiv prin prisma rezultatului vătămător produs. Astfel, nu i s-ar putea imputa intimatului – elev în vârstă de 16 ani, împotriva căruia agresorul său desfăşura un atac fizic cu pumnii – o dozare inadecvată a intensităţii loviturilor aplicate în apărare şi o nedeterminare precisă a efectelor produse asupra integrităţii agresorului – întrucât un asemenea control excede posibilităţilor reale ale unei persoane din categoria făptuitorului care încearcă să respingă un atac fizic îndreptat împotriva sa. Rezultatul vătămător produs de acte de violenţă de natura celor exercitate între părţi comportă o doză semnificativă de hazard, depinzând de elemente aleatorii, în mod simetric violenţele comise de petent fiind susceptibile să producă acelaşi rezultat pernicios şi asupra persoanei intimatului.” [Judecătoria Arad, Încheierea penală din 11.06.2015, portal.just.ro]

Analizand actele de cercetare efectuate, prin raportare la situatia de fapt retinuta, instanta constata ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 18 alin.1 Cod penal actual potrivit carora nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca exista vreuna dintre cauzele justificative prevazute de lege si anume cea prevazuta de art. 19 Cod penal, constand in legitima aparare.
Aceasta cauza justificativa consta in apararea realizata prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, pentru a impiedica un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana celui care se apara, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.
Raportat situatiei de fapt retinute instanta constatata ca a existat din partea persoanei vatamate un atac direct si injust asupra inculpatului si ca acesta era iminent (conditie necesara pentru retinerea legitimei aparari).
In acest sens se au in vedere declaratiile tuturor martorilor audiati in cauza care au declarat ca persoana vatamata a ridicat furca cu intentia evidenta de a-l lovi pe inculpat, acest aspect demonstrand iminenta atacului.
Iminenta atacului a fost perceputa nu numai de inculpat, dar si de toti martorii audiati in cauza.
Practica judiciara a stabilit in mod constant faptul ca atacul poate fi actual, adica in curs de desfasurare, dar si iminent in sensul ca desfasurarea acestuia este o certitutidine, aceasta ultima ipoteza fiind indeplinita in cauza de fata.
Cu privire la actiunea de aparare a inculpatului se constata ca aceasta era necesara pentru respingerea atacului intrucat in caz contrar ar fi fost lovit cu furca de catre persoana vatamata care si-a insotit actiunea de atac si cu amenintarea ca va baga furca in el.
De asemenea, apararea inculpatului a fost indreptata impotriva celui care l-a atacat, fiind precedata de iminenta producerii atacului si a fost proportionala cu gravitatea atacului.
Instanta are in vedere obiectul cu care vatamatul a conceput atacul, respectiv o furca care are si o zona metalica ascutita si care, in situatia in care actiunea de lovire n-ar fi fost intrerupta, avea aptitudinea materiala de a provoca vatamari grave ale integritatii corporale a inculpatului.
Un alt aspect care dovedeste faptul ca apararea a fost proportionala cu atacul consta in faptul ca inculpatul l-a lovit pe vatamat cu pumnul in zona fetei o singura data, fara a continua agresiunea si fara a se folosi de obiecte contondente.
Leziunile suferite de persoana vatamata si numarul de zile de ingrijiri medicale aferente acestora (40-45) se datoreaza locului in care a fost plasata lovitura de catre inculpat(zona faciala) si intensitatii acesteia.
Inculpatul este o persoana cu un fizic mai mare decat cel al vatamatului, dar care, in contextul privind modalitatea in care a fost exercitat atacul, respectiv cu o furca, nu este de natura sa creeze insa o disproportie intre atac si apararea necesara inlaturarii acestuia.
Trebuie avut in vedere si faptul ca persoana vatamata in momentul in care a ridicat furca cu intentia de a-l lovit pe inculpat, era insotita de doua persoane, cu care anterior consumase bauturi alcoolice, aspect ce contribuie la configurarea iminentei atacului pe de o parte, dar si nevoia efectuarii unei aparari pentru respingerea acestuia, din perspectiva inculpatului.[Judecatoria Barlad, Sentinta penala nr. 6/2016, portal.just.ro]