Art. 192. Uciderea din culpa

(1) Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitati se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani. Cand incalcarea dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere constituie prin ea insasi o infractiune se aplica regulile privind concursul de infractiuni.

(3) Daca prin fapta savarsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevazute in alin. (1) si alin. (2) se majoreaza cu jumatate.

Din renuntarea la cele doua variante agravate prevazute de art. 178 alin. (3) si (4) C. pen. 1969, precum si din art. 192 alin. (2) teza a II-a deducem ca infractiunea de ucidere din culpa nu mai poate fi calificata ca infractiune complexa, urmand sa fie retinut concursul de infractiuni atunci cand incalcarea dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere constituie prin ea insasi o infractiune [spre exemplu, uciderea din culpa a unei persoane, savarsita de catre un concucator al unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere si care avea o imbibatie alcoolica de peste 0.80g/l alcool pur in sange, va constitui infractiunea de ucidere din culpa prevazuta de art. 192 alin. (2), in concurs cu infractiunea de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante, prevazuta de art. 336 alin. (1) NCP]. Totodata, starea de ebrietate nu mai constituie un element circumstantial agravant. [M. Udroiu, V. Constantinescu, Noul Cod penal. Codul penal anterior: prezentare comparativa, observatii, ghid de aplicare, legea penala mai favorabila, Editura Hamangiu, 2014, p. 260-261]

In ceea ce priveste elementul material a variantei agravate prevazute in art. 192 ain. (2) c. pen., uciderea din culpa are loc ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii sau pentru efectuarea unei anume activitati. Aceasta agravanta priveste deci caracterul profesional al conduitei periculoase a faptuitorului.
Textul se refera la caracterul activitatii in legatura cu care s-a savarsit fapta, iar nu la indeletnicirea ca atare a celui cea savarsit fapta. Profesionistul sau meseriasul care nu savarseste fapta in exercitiul profesiei sau meseriei proprii ori in exrcitiul altei profesii sau meserii raspude pentru varianta simpla sau de baza, in schimb cel care nu are nicio profesie sau meserie, dar se manifesta intr-un sector de activitate specific, si din usurinta sau neprevedere ucide o persoana raspunde pentru varianta agravata. [V. Dobrinoiu in Noul Cod penal comentat. Partea speciala, Editia a II-a, revizuita si adaugita, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 43]

Ucidere din culpă. Nerespectarea regimului de viteză. Victimă care traversa strada printr-un loc nepermis. Achitare. „Curtea apreciază că soluția de condamnare a inculpatului este nelegală și se impune achitarea acestuia întrucât există o cauză de neimputabilitate.
Potrivit art. 16 alin. 4 lit. b Cp fapta este săvârșită din culpă când inculpatul nu prevede rezultatul faptei sale deși trebuia si putea să-l prevadă .
Aprecierea vinovăției sub forma culpei urmează a se stabili după observarea criteriilor prev. de lege , anume: dacă făptuitorul trebuie să prevadă rezultatul si dacă putea să-l prevadă.
Criteriul obiectiv care se presupune în doctrina penală în stabilirea obligației de prevedere este cel al împrejurărilor în care se săvârșește fapta pentru a observa dacă orice om normal și atent din categoria făptuitorului avea în momentul săvârșirii faptei posibilitatea să prevadă rezultatul .
Circulând cu o viteză mai mare decât limita legală (70 Km/h), rezultatul produs, respectiv accidentarea victimei , era previzibil, deci inculpatul trebuia să-l prevadă.
Pentru existența culpei ca formă de vinovăție este necesar să se stabilească dacă inculpatul putea să prevadă rezultatul faptei sale.
Posibilitatea concretă de prevedere a inculpatului este apreciată în funcție de personalitatea acestuia , experiența de viață, pregătirea profesională.
Dacă inculpatul nu a putut prevedea rezultatul, vinovăția sub forma culpei nu poate fi reținută datorită imposibilității subiective a inculpatului de a-l prevedea .
Din cuprinsul expertizei auto întocmită în cursul urmării penale rezultă că victima s-a angajat în traversarea drumului public fără să se asigure din ambele direcții; viteza autovehiculului în momentele premergătoare producerii accidentului a fost de 105 km/h; accidentul putea fi evitat de inculpat, dacă viteza de deplasare în momentele premergătoare evenimentului rutier era de până la 51,3 km/h, prin locul respectiv, autovehiculele din categoria celui în cauză, puteau să circule cu viteza de 70 km/h.
Din concluziile raportului medico-legal rezultă că victima, la momentul decesului, prezenta o alcoolemie de 2,50 gr. %o,
În condițiile în care victima s-a angajat în traversarea părții carosabile printr-un loc nepermis, inculpatul nu a fost avertizat și pus în situația de a-și mări atenția și de a reduce viteza autoturismului.
Deși a circulat cu o viteză mai mare decât limita maximă admisă (70Km/h) inculpatul nu a putut evita impactul cu victima prin manevra de frânare, deoarece timpul de care a dispus pentru evitarea măsurilor de evitare a accidentului de 1,08 secunde, a fost mai mic decât cel care îi era necesar pentru oprirea autoturismului (5,7 secunde). Accidentul putea fi evitat prin manevra de frânare dacă inculpatul observa victima angajată în traversarea drumului public când se afla la o distanță de 98,6 metri, ori în condițiile în care victima era îmbrăcat cu haine de culoare neagră, fără a purta veste reflectorizantă, distanța maximă de la care ar fi putu fi văzut pietonul pe carosabil, cu luminile de întâlnire pe timp de noapte era de cca. 30 metri.
De asemenea, curtea constată că nu există nicio legătură de cauzalitate între încălcarea de către inculpat a vitezei legale și producerea rezultatului periculos, atâta timp cât nici în situația în care autovehiculul s-ar fi deplasat cu viteza maximă legală stabilită de 70 km/h, accidentul nu putea fi evitat de către acesta.
În aceste condiții curtea reține că nu viteza a fost cauza determinantă a producerii accidentului, ci comportamentul victimei care s-a aflat pe partea carosabilă într-un loc nepermis, fiind și într-o stare avansată de ebrietate, cu o alcoolemie de 2,50 gr%0. Valoarea ridicată de alcoolemie a victimei a presupus un grad de intoxicație cu alcool încât s-a produs o paralizie aproape completă a energiei fizice și a facultăților psihice ale acesteia , încât a acționat involuntar și fără a –și lua cele mai elementare norme de prevedere.
Curtea consideră că depășirea vitezei legale în localitate, în condițiile date, îmbracă conținutul unei contravenții și nu a unei infracțiuni. În consecință, inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală pentru ucidere din culpă ci doar aplicarea unei contravenții în condițiile prev de OUG 195/ 2002.
În condițiile în care inculpatul nu a putut prevedea rezultatul socialmente periculos al faptei , aceasta fiind consecința intervenției unei împrejurări străine de voința și conștiința sa – fapta victimei – sunt îndeplinite astfel dispozițiile art. 31 Cp , fapta fiind săvârșită în caz fortuit, lipsindu-i trăsătura esențială a vinovației.” [Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 611/2015, www.rolii.ro]

Ucidere din culpă. Nerespectarea regimului de viteză. Victimă care traversa strada printr-un loc nepermis. Potrivit art.49 alin.1 OUG 195/2002, „limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h”, iar potrivit art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002, „participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice sau private.
Atât din raportul de expertiză tehnică auto, cât și din opinia expertului parte al inculpatului, cât și din recunoașterea inculpatului a faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu, rezultă că la momentul producerii accidentului rutier viteza autoturismului era peste limita legală de 50 de km/h. Or, în condițiile în care, inculpatul era obligat să circule cu viteza maximă admisă de lege în localitate şi cu atenţie sporită la trafic rezultă că producerea accidentului a fost astfel cauzată de nerespectarea de către inculpat a prevederilor art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. şi art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.
Totodată, cu privire la comportamentul victimei instanța reține, în calitatea sa de participant la trafic ca pieton, aceasta s-a angajat în traversarea carosabilului în mod neregulamentar, prin loc nepermis și fără să se asigure, în fugă, având o alcoolemie de 0,60 ‰g alcool în sânge deşi era obligată să prevină accidentarea sa şi să se comporte în aşa fel încât să nu constituie un pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic şi să se angajeze în traversarea străzii numai prin loc special amenajat (existent în apropiere) şi după o asigurare prealabilă, corespunzătoare, potrivit art. 167 lit. d) din RAOUG 195/2002.
În plus, potrivit art. 72 alin. 4 din OUG 195/2002, pietonii surprinşi şi accidentaţi ca urmare a traversării prin locuri nepermise, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condiţiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulaţia prin acel sector.
Față de nerespectarea de către inculpat a reglementărilor legale privind viteza pe drumurile publice din localități, în condițiile în care victima a traversat prin loc nepermis și fără a se asigura, instanţa va reţine existenţa, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a culpei comune a inculpatului şi a victimei în producerea accidentului de circulaţie în proporţie de 30% pentru inculpat și 70% pentru victimă. [Judecătoria Sectorului 1 București, Sentința penală nr. 29/2015, portal.just.ro]

Fapta conducătorului unui autoturism care nu a respectat regimul legal de viteză stabilit pentru sectorul de drum pe care circula, încălcând dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi art. 48 din O. U. G. nr. 195/2002, şi a accidentat victima care traversa neregulamentar strada, producând decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută în art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., care are corespondent în prevederile art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma culpei cu prevedere, realizând că, prin nerespectarea regimului legal de viteză, poate pune în pericol viaţa altor persoane şi cauza decesul acestora, fără, însă, a accepta producerea rezultatului, socotind fără temei că el nu se va produce.
Având, însă, în vedere împrejurările concrete în care s-a produs evenimentul rutier soldat cu decesul unei persoane, cauzat în mare măsură de comportamentul acesteia, care s-a angajat în traversarea drumului public prin loc nepermis, în condiţii de maximă aglomeraţie şi fără a se asigura, precum şi faptul că inculpatul, deşi a încălcat regimul circulaţiei pe tronsonul respectiv, s-a deplasat, totuşi, cu o viteză situată cu puţin peste limita legală admisă, instanţa a reţinut un grad de contribuţie mai mare al victimei la producerea accidentului, stabilind culpa acesteia în proporţie de 75%, iar a inculpatului în proporţie de 25%.[ICCJ, Secţia penală, Decizia nr. 352/A din 30 octombrie 2014, www.scj.ro]

Ucidere din culpă. Victimă care traversa neregulamentar strada. Lipsa legăturii de cauzalitate între depășirea limitei maxime de viteză și producerea accidentului

Ucidere din culpa. Stabilirea procentului de vinovatie prin realizarea unui punctaj de corectitudine in trafic

Decesul victimei unui accident rutier. Culpa medicului. Răspunderea pentru ucidere din culpă a șoferului

Ucidere din culpă. Condițiile cazului fortuit

Ucidere din culpă. Criteriile de evaluare a daunelor morale

Uciderea din culpă a unui copil. Aprecierea cuantumului daunelor morale