Art. 194. Vatamarea corporala

(1) Fapta prevazuta in art. 193, care a cauzat vreuna dintre urmatoarele consecinte:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sanatatii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de ingrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav si permanent;
d) avortul;
e) punerea in primejdie a vietii persoanei, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Cand fapta a fost savarsita in scopul producerii uneia dintre consecintele prevazute in alin. (1) lit. a) , lit. b) si lit. c) , pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani.

(3) Tentativa la infractiunea prevazuta in alin. (2) se pedepseste.

Tentativă de omor vs vătămare corporală.Lovirea persoanei vătămate în cavitatea pleurală şi cea abdominală, producând efect compresiv asupra plămânului, precum şi prin hemoragie şi desterilizarea cavităţii peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util, constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu infracţiunea vătămare corporală, deoarece într-o atare situaţie numai datorită întâmplării rezultatul letal nu s-a produs. Faţă de natura obiectului folosit în agresiune, zona corporală vizată şi intensitatea loviturii, nu se poate susţine că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care cel puţin l-a acceptat şi care a fost evitat numai datorită intervenţiei de specialitate.
Având în vedere că inculpatul a prevăzut rezultatul letal şi l-a acceptat, împrejurarea că acesta nu s-a produs din motive independente de voinţa autorului nu are nici o influenţă asupra vinovăţiei şi nu poate determina încadrarea faptei în art.194 alin.1 lit. e) Cod penal. [Tribunalul Galați, Sentința penală nr. 334/2015, portal.just.ro]

Tentativă de omor vs vătămare corporală. Sub aspectul laturii subiective, în cazul infracţiunii de vătămare corporală prevăzută în art. 194 Cod penal, inculpatul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracţiunea de omor acesta acţionează cu intenţia de ucidere. Prin urmare, în cazul tentativei la infracţiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu şi-au produs efectul, trebuie să releve – prin natura lor şi împrejurările în care au fost comise – că infractorul a avut intenţia de a ucide, iar nu intenţia generală de a vătăma.
În cauză, intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei rezultă din materialitatea faptei, respectiv a modalităţii de comitere a infracţiunii – prin aplicarea de lovituri cu un topor în zona capului – cât şi din leziunile provocate, respectiv fractură cu înfundare frontală dreapta, pericolul vital fiind înlăturat numai datorită intervenţiei medicale şi tratamentului medicamentos instituit cu promptitudine.
Raportat la aceste aspecte se constată că lovirea cu intensitate a victimei în zona capului cu un obiect apt să producă decesul dovedeşte că inculpatul a urmărit suprimarea vieţii acesteia, nicidecum numai un rezultat de vătămare a integrităţii corporale, acceptând în mod conştient, posibilitatea morţii victimei.
În consecinţă, fapta inculpatului de a lovi persoana vătămată cu un topor în zona capului, provocându-i leziuni grave care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal. [Tribunalul Neamț, Sentința penală nr.7/4 februarie 2015, portal.just.ro]