Art. 20. Starea de necesitate

(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in stare de necesitate.

(2) Este in stare de necesitate persoana care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol imediat si care nu putea fi inlaturat altfel viata, integritatea corporala sau sanatatea sa ori a altei persoane sau un bun important al sau ori al altei persoane sau un interes general, daca urmarile faptei nu sunt vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce in cazul in care pericolul nu era inlaturat.

Exista stare de necesitate si in cazul in care pericolul ameninta un bun important al faptuitorului ori al altei persoane. Constituie bun important acel bun care prin substanta, destinatia, valoarea artistica, stiintifica, istorica sau alte insusiri deosebite legitimeaza efortul de a fi salvat prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Bunurile pot fi individuale sau colective (cladiri, instalatii, uzine, utilaje etc.). In doctrina se discuta si daca propriile necesitati fiziologice ale omului, cum ar fi foamea, setea, apararea de frig, de arsita, nevoia de adapost, de imbracaminte creeaza o stare de necesitate care sa justifice savarsirea unei fapte prevazute de legea penala pentru inlaturarea acestor pericole. Autorii de drept penal, in maoritate, considera ca asemenea situatii nu pot justifica incalcarea legii, deoarece s-ar ajunge la abuzuri periculoase (unii oameni nu ar mai munci, invocand starea de necesitate pentru a-si satisface foamea, setea, nevoia de imbracaminte, de locuinta etc.). Totusi, in situatii extreme, dramatice, starea de necesitate in cazurile de mai sus, ar putea fi invocata, iar instanta sa o retina daca din examinarea ex post ar constata ca o astfel de situatie s-a datorat unor evenimente intamplatoare si fara a exista vreo cale de inlaturare a pericolului. [I. Pascu in Noul Cod penal comentat. Partea generala. Editia a II-a, revizuita si adaugita, Editura Universul juridic, Bucuresti 2014, p. 161]

In cazul in care faptuitorul putea inlatura pericolul, fie prin savarsirea unei contraventii, fie prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, nu se va putea retine starea de necesitate in situatia in care faptuitorul a optat pentru savarsirea faptei penale; daca inlaturarea pericolului se putea face numai prin savarsirea unor fapte prevazute de legea penala, starea de nesitate se poate retine numai daca pericolul a fost inlaturat prin savarsirea faptei ce prezinta pericolul social concret cel mai redus. [M. Udroiu, Drept penal. Partea generala. Noul Cod penal, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p. 69]

În general, starea de necesitate vizează o stare de fapt obiectivă datorată unor forțe iraționale, care să fie iminentă, fără posibilitatea de a o evita, de natură să justifice urgența acțiunii de salvare. (…)Aprecierea necesității acțiunii trebuie să se facă în concret, ținându-se seama de condițiile obiective avute în vedere, dar și de persoana care acționează. [Curtea de Apel Craiova, Decizia penală nr. 14 din 12 ianuarie 2018, www.rolii.ro]