Group 1

Art. 21. Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii

(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala constand in exercitarea unui drept recunoscut de lege sau in indeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.

(2) Este de asemenea justificata fapta prevazuta de legea penala constand in indeplinirea unei obligatii impuse de autoritatea competenta, in forma prevazuta de lege, daca aceasta nu este in mod vadit ilegala.

In ceea ce priveste exercitarea unui drept, in doctrina se arata ca acesta isi poate avea izvorul atat intr-o lege in sens restrans, cat si in alte acte normative (hotarari, acte administrative individuale) sau in cutuma. Din aceasta ultima perspectiva, s-a pus problema dreptului de corectie al parintilor asupra copiilor minori, considerat ca un drept de sorginte cutumiara. Dreptul parintilor de a aplica unele corectii de mica gravitate copiilor este susceptibil de a inlatura caracterul ilicit in cazul unor fapte de gravitate redusa (amenintarea etc.). Avand in vedere modificarile legislative din ultimii ani cu incidenta in domeniul protectiei drepturilor copilului, in prezent, in sfera dreptului de corectie nu se mai poate include si dreptul de a exercita violente fizice, chiar de mica intensitate, astfel ca acestea vor fi considerate fapte nejustificate si atunci cand au fost comise in cadrul familial si in legatura cu educarea minorului (Fl. Streteanu). [C. Voicu, A. S. Uzlau, R. Morosanu, C. Ghigheci, Noul Cod penal, Ghid de aplicare pentru practicieni, Editura Hamangiu, Bucuresti 2014, p. 37]

Se poate ridica problema interpretarilor individuale neunitare referitoare la existenta sau inexistenta unui drept recunoscut de lege. Aceasta chestiune urmeaza a fi interpretata pe terenul erorii, astfel incat, daca faptuitorul va fi in dubiu cu privire la imprejurarea recunoasterii legale a pretinsului drept, el va trebui sa se abtina de la comiterea faptiei, pana la o informare mai deplina care sa ii confere certitudine in acest sens. In masura in care acest lucru nu va avea loc, conduita incriminata adoptata in conditii de incertitudine cu privire la caracterul justificat sau nejustificat al acesteia va reprezenta infractiune, atragand raspunderea penala. In schimb, daca se probeaza ca persoana in cauza a crezut sincer si fara dubii, in mod rezonabil fata de valoarea sociala lezata, in existenta unui drept recunoscut de lege care sa ii permita savarsirea faptei, desi un asemenea nu exista (sau nu exista in imprejurarile faptice concrete in cauza), infractiunea va fi exclusa, insa nu ca efect al cauzei justificative indicate de art. 21 NCP, ci in urma retinerii erorii (art. 30 NCP). [M.I. Michinici, M. Dunea, Noul Cod penal. Comentarii pe articole, Editura Hamangiu, 2014, p. 60]

Vom fi prezenta unui ordin vadit ilegal, atunci cand ordinul emis nu prezinta nici macar in aparenta caracteristicile unui act legal. Daca subordonatul primeste un ordin vadit ilegal, exonerarea de raspundere nu- i poate profita decat daca are curajul de a nu executa ordinul, de a se opune unui astfel de ordin. [I. Pascu in Noul Cod penal comentat. Partea generala. Editia a II-a, revizuita si adaugita, Editura Universul juridic, Bucuresti 2014, p. 170]

Daca legea incrimineaza savarsirea faptei, fara drept [de exemplu, in cazul infractiunilor de violare de domiciuliu (art. 224 NCP), violarea sediului profesional (art. 225 NCP), violarea vietii private (art. 226 NCP) etc.], sau in mod ilegal (spre exemplu, in cazul infractiunii de nerespecatare a regimului armelor si munitiilor, prevazuta de art. 342 NCP sau a infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prevazuta de art. 205 NCP iar fapta este comisa in exercitarea dreptului recunoscut de lege, ne aflam in fata unei situatii care inlatura prima trasatura esentiala a infractiunii (tipicitatea), iar nu a cauzei justificative prevazute de art. 21 alin. (1) NCP, care inlatura numai cea de-a doua trasatura esentiala a infractiunii, respectiv antijuridicitatea. [M. Udroiu, Drept penal. Partea generala. Noul Cod penal, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p. 71]

Dezlegare chestiune de drept. Medicul care are calitatea de funcţionar public nu poate primi plăţi suplimentare sau donaţii de la pacienţi