Group 1

Art. 218. Violul

(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoana, savarsit prin constrangere, punere in imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau profitand de aceasta stare, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise in conditiile alin. (1).

(3) Pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci cand:
a) victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
b) victima este ruda in linie directa, frate sau sora;
c) victima este un minor;
d) fapta a fost comisa in scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vatamarea corporala;
f) fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna.

(4) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 18 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.

(5) Actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin. (1) si alin. (2) se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

(6) Tentativa la infractiunile prevazute in alin. (1) -(3) se pedepseste.

Elementul material din cadrul laturii obiective a fost regandit in NCP, acesta putand fi realizat prin orice act de penetrare. Asadar, in cadrul formei tip este prevazut raportul sexual, adica conjunctia organului sexual masculin cu cel feminin, precum si orice act sexual in care este realizata o penetrare orala sau anala, fie ca este savarsita asupra unei persoane de acelasi sex sau de s opus. Prin varianta asimilata este incriminat orice alt act de penetrare vaginala sau anala (spre exemplu, prin introducerea unor obiecte sau degete), fie ca este realizata de catre faptuitor asupra victimei, fie ca victima este constransa de catre faptuitor sa realizeze actiunile de penetrare.
Orice alt act de natura sexuala exercitat prin constrangere, care insa nu presupune penetrare sau act sexual oral, va constitui infractiunea de agresiune sexuala prevazuta de art. 219 NCP. In cazul in care cu aceeasi ocazie sunt realizate si acte sexuale care presupun penetrarea, precum si acte care nu presupun penetrarea, intreaga activitate infractionala urmeaza sa constituie infractiunea de viol, conform art. 219 alin. (4) NCP. [M. Udroiu, V. Constantinescu, Noul Cod penal. Codul penal anterior: prezentare comparativa, observatii, ghid de aplicare, legea penala mai favorabila, Editura Hamangiu, 2014, p. 298]

Infractiunea de viol presupune un contact sexual fara consimtamantul persoanei cu care se doreste a se avea raport sexual. Aceasta nesocotire a vointei victimei se poate face prin constrangere sau amenintare sau prin profitarea de imposibilitatea victimei de a-si exprima vointa ori de a se apara. In ceea ce priveste constrangerea, aceasta poate fi fizica sau morala, ea trebuie sa fie efectiva si susceptibila sa paralizeze total sau partial rezistenta victimei. Nu intereseaza daca victima a opus sau nu rezistenta, fiind suficient sa existe refuzul exprimat al acesteia.
Constrangerea morala presupune o amenintare de o asemenea intensitate incat ii inspira victimei o temere atat de puternica incat sa infranga rezistenta sau opozitia acesteia. Nu este necesar ca victima sa opuna rezistenta, expunandu-se produceri raului cu care a fost amenintata; daca ea a ajuns la convingerea ca acest rau nu mai poate fi evitat decat prin acceptarea actului sexual, cerinta legii referitoare la exercitarea constrangerii este indeplinita.
Amenintarea trebuie sa fie serioasa si apta sa alarmeze victima. Aceasta aptitudine a amenintarii se apreciaza in concret, raportat la obiectul amenintarii, persoana faptuitorului, structura psihica a victimei si imprejurarea ca aceasta din urma, datorita starii sale psihice, a fost mai usor intimidata si a „acceptat” actul sexual pentru a evita raul cu care este amenintata. „Acceptarea” de catre partea vatamata a actului sexual prin incetarea opunerii fizice cand aceasta ar fi inutila sau renuntarea la opunere sub imperiul amenintarii nu are semnificatia de consimtamant valabil. [Judecatoria Zalau, Sentinta penala nr. 169/2009, portal.just.ro]

Infracţiunea de viol presupune un contact sexual fără consimţământul persoanei cu care se doreşte a se avea raport sexual.
Această nesocotire a voinţei victimei se poate face prin constrângere sau ameninţare sau prin punerea victimei în imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra.
În ceea ce priveşte constrângerea, aceasta poate fi fizică sau morală, ea trebuie să fie efectivă şi susceptibilă să paralizeze total sau parţial rezistenţa victimei. Nu interesează dacă victima a opus sau nu rezistenţă, fiind suficient să existe refuzul exprimat al acesteia.
Constrângerea morală presupune o ameninţare de o asemenea intensitate încât îi inspiră victimei o temere atât de puternică încât să înfrângă rezistenţa sau opoziţia acesteia. Nu este necesar ca victima să opună rezistenţă, expunându-se producerii răului cu care a fost ameninţată; dacă ea a ajuns la convingerea că acest rău nu mai poate fi evitat decât prin acceptarea actului sexual, cerinţa legii referitoare la exercitarea constrângerii este îndeplinită.
Ameninţarea trebuie să fie serioasă şi aptă să alarmeze victima. Această aptitudine a ameninţării se apreciază în concret, raportat la obiectul ameninţării, persoana făptuitorului, structura psihică a victimei şi împrejurarea că aceasta din urmă, datorită stării sale psihice, a fost mai uşor intimidată şi a „acceptat” actul sexual pentru a evita răul cu care este ameninţată. „Acceptarea” de către partea vătămată a actului sexual prin încetarea opunerii fizice când aceasta ar fi inutilă sau renunţarea la opunere sub imperiul ameninţării nu are semnificaţia de consimţământ valabil. [Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 667/A din 5 august 2014, www.curteadeapelcluj.ro]

Curtea nu poate accepta apărarea inculpaţilor că nu subzistă elementele laturii obiective şi subiective a infracţiunii de viol, întrucât victima este o persoană de moravuri uşoare, deoarece nu există la dosar probe în acest sens, iar pe de altă parte, chiar dacă această împrejurare ar fi reală, contează că la acel moment, ea nu şi-a dat acordul la întreţinerea de relaţii intime cu cei doi inculpaţi, ceea ce echivalează cu consumarea infracţiunii imputate. [Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 667/A din 5 august 2014, www.curteadeapelcluj.ro]

În concepţia noului Cod penal, raportul sexual săvârşit prin constrângerea victimei care are calitatea de rudă în linie directă, frate sau soră întruneşte numai elementele constitutive ale infracţiunii de viol, cu reţinerea variantei agravate prevăzute în art. 218 alin. (3) lit. b) referitoare la ipoteza în care „victima este rudă în linie directă, frate sau soră”, iar nu elementele constitutive ale infracţiunii de viol în concurs cu infracţiunea de incest, întrucât, în cazul infracţiunii de incest prevăzută în art. 377, legiuitorul noului Cod penal a introdus condiţia ca raportul sexual să fie consimţit. [ICCJ, Secţia penală, decizia nr. 1734 din 22 mai 2014, www.scj.ro]