Art. 224. Violarea de domiciliu

(1) Patrunderea fara drept, in orice mod, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea, fara consimtamantul persoanei care le foloseste, ori refuzul de a le parasi la cererea acesteia se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

(2) In cazul in care fapta este savarsita de o persoana inarmata, in timpul noptii ori prin folosire de calitati mincinoase, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Jurisprudenţa, dar şi doctrina au statuat că, prin incriminarea pătrunderii fără drept în domiciliul unei persoane, legiuitorul a înţeles să ocrotească, să protejeze libertatea şi inviolabilitatea locului în care o persoană îşi adăposteşte efectiv, îşi trăieşte viaţa privată fără însă a prevedea vreo cerinţă de îndeplinit în sensul existenţei vreunui titlu cu care acea persoană şi-a stabilit domiciliul într-un imobil, autor al infracţiunii de violare de domiciliu putând fi chiar proprietarul imobilului.[ICCJ, Secţia penală, decizia nr. 3858 din 5 decembrie 2013, www.scj.ro]

Domiciliu în sens penal (…) poate fi vorba de un spațiu ocupat temporar, inclusiv o cameră la hotel sau la cămin. Locuința este acel spațiu în care trăiește efectiv o persoană, chiar dacă este vorba de un loc destinat în mod obișnuit altui scop. Reprezintă locuință chiar și adăpostul temporar sau mobil. Încăpere înseamnă acel spațiu delimitat, destinat locuirii, cum ar fi camera de apartament dintr-un apartament locuit de mai multe persoane. Dependințele sunt prelungiri ale spațiului locuit, acele entități aflate în relație de dependență față de locuința propriu-zisă.[Decizia CCR nr. 33/2017, M. Of. 320 din 4 mai 2017]

În ceea ce privește violarea de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 1 C. pen., elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni se realizează prin două modalități alternative:
(i) o acțiune, care constă în pătrunderea subiectului activ într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea. Acțiunea de pătrundere, ca să constituie element material al violării de domiciliu în sensul art. 224 C. pen., trebuie să îndeplinească în mod cumulativ două cerințe: să aibă loc fără drept, adică autorul să nu fie autorizat potrivit legii să intre în spațiile cu destinația de domiciliu al victimei, și să aibă loc fără consimțământul subiectului pasiv. Cerința lipsei consimțământului persoanei care folosește locuința decurge din însăși esența faptei care, altfel, neconstituind o încălcare a libertății persoanei, nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 224 C. pen.
În acest context, un consimțământ al unei persoane de pătrundere în propriul domiciliu poate fi dat altei persoane fie verbal, expres (spre exemplu, când cel în cauză invită o anumită persoană în spațiile prevăzute în art. 224 C. pen. ori îi permite prin cuvinte sau gesturi să intre în aceste locații), fie tacit, implicit -spre exemplu, în ipoteza în care persoana în cauză nu ripostează în nici un fel, verbal sau prin gestică, atunci când altcineva i-a intrat în locuință, ori atașează locațiilor cu destinație de domiciliu anumite simboluri capabile să exprime acordul său la pătrunderea altuia în acele spații.
(ii) o inacțiune, care constă în refuzul subiectului activ de a părăsi o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, la cererea persoanei care le folosește. În acest caz, este necesar ca subiectul pasiv să formuleze o cerere expresă și categorică făptuitorului, care se afla deja în respectiva locație, să o părăsească, iar făptuitorul să nu dea curs acestei cereri. [Curtea de Apel Târgu Mureș, Decizia penală nr. 323 din 5 iunie 2018, www.rolii.ro]

Pentru a exista acțiunea de pătrundere, în sensul legii penale, nu se impune ca ușa/poarta de acces să fie încuiată, nici măcar închisă, fiind suficient ca locul să fie împrejmuit și să fie posibilă dincolo de orice îndoială stabilirea zonei delimitate ca reprezentând spațiul privat al persoanei vătămate.
Lipsa consimțământului este prezumată în cazul infracțiunii de violare de domiciliu. Practic, inviolabilitatea domiciliului este starea naturală, iar orice ingerință trebuie să aibă o justificare legală. Această prezumție a lipsei consimțământului are caracter relativ, putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă. [Judecătoria Târgu Lăpuș, Sentința penală nr. 128 din 18 aprilie 2019, www.rolii.ro]

Fapta de a pătrunde, fără drept, într-un imobil, fără consimţământul persoanei care locuieşte în acel imobil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, chiar dacă persoana locuieşte în imobil fără titlu, iar făptuitorul a introdus împotriva acesteia o acţiune în evacuare. [ICCJ, Secţia penală, decizia nr. 3858 din 5 decembrie 2013, www.scj.ro]