(1) Atingerea adusa vietii private, fara drept, prin fotografierea, captarea sau inregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau inregistrarea audio a unei persoane aflate intr-o locuinta sau incapere ori dependinta tinand de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.
(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fara drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevazute in alin. (1) , catre o alta persoana sau catre public, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
(4) Nu constituie infractiune fapta savarsita:
a) de catre cel care a participat la intalnirea cu persoana vatamata in cadrul careia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, daca justifica un interes legitim;
b) daca persoana vatamata a actionat explicit cu intentia de a fi vazuta ori auzita de faptuitor;
c) daca faptuitorul surprinde savarsirea unei infractiuni sau contribuie la dovedirea savarsirii unei infractiuni;
d) daca surprinde fapte de interes public, care au semnificatie pentru viata comunitatii si a caror divulgare prezinta avantaje publice mai mari decat prejudiciul produs persoanei vatamate.
(5) Plasarea, fara drept, de mijloace tehnice de inregistrare audio sau video, in scopul savarsirii faptelor prevazute in alin. (1) si alin. (2) , se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 226 alin. (1) din Codul penal, atingerea adusă vieții private poate fi realizată prin acțiuni alternative exhaustive – fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio – a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de aceasta sau a unei convorbiri private. Pentru existența infracțiunii, este necesar ca oricare dintre acțiunile prevăzute în textul de incriminare să fie săvârșite, fără drept, într-un domiciliu în sens penal. Această noțiune se identifică cu acel spațiu unde subiectul pasiv locuiește, fără să fie necesar să aibă în mod formal (legal) domiciliul în acel loc. Poate fi vorba de un spațiu ocupat temporar, inclusiv o cameră la hotel sau la cămin. Locuința este acel spațiu în care trăiește efectiv o persoană, chiar dacă este vorba de un loc destinat în mod obișnuit altui scop. Reprezintă locuință chiar și adăpostul temporar sau mobil. Încăpere înseamnă acel spațiu delimitat, destinat locuirii, cum ar fi camera de apartament dintr-un apartament locuit de mai multe persoane. Dependințele sunt prelungiri ale spațiului locuit, acele entități aflate în relație de dependență față de locuința propriu-zisă.[Decizia CCR nr. 33/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 226 alin. (1) din Codul penal, M. Of. 320 din 4 mai 2017]
Fapta inculpatului de a monta un dispozitiv de urmărire şi localizare de tip GPS pe autoturismul părţii vătămate (fosta sa concubină) în scopul monitorizării deplasărilor efectuate de către aceasta ar putea constitui un atentat la viaţa privată a persoanei vătămate, care însă nu este incriminată în varianta aceasta de săvârşire. (…)Din modalitatea de incriminare a infracţiunii de violare a vieţii private, rezultă că deşi, prin desfăşurarea unor activităţi de natura celor reţinute în sarcina inculpatului A. se poate considera că se aduce atingere vieţii private a unei persoane, aceasta nu este prevăzută de legea penală. Cum legea penală nu poate fi aplicată prin analogie, Înalta Curte constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului A. nu constituie (…) infracţiunea de violare a vieţii private prev. de art. 226 C. pen. [ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 18/A/25 ianuarie 2018, www.scj.ro]
Fapta inculpatului CNB, care, în cursul lunii februarie 2017, a transmis fără acordul persoanei vătămate GSI prin intermediul aplicației WHATSAPP, către inculpatul DI, o înregistrare audio-video în care întreținea relații sexuale orale și normale cu persoana vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „violarea vieții private”, prevăzute și pedepsite de art. 226 alin. 2 Cod penal. Elementul material constă în transmiterea fără acordul persoanei vătămate GSI, prin intermediul aplicației WHATSAPP, către inculpatul DI, a înregistrării audio-video în care inculpatul C întreținea relații sexuale orale și normale cu persoana vătămată. Apare ca fiind evident faptul că înregistrarea a fost realizată cu acordul persoanei vătămate însă în alte scopuri decât acela privind prezentarea publică sau diseminarea către terți, aspect ce rezultă indubitabil din atitudinea persoanei vătămate după realizarea înregistrării, constând în aceea că a solicitat ca înregistrarea să fie ștearsă. Transmiterea înregistrării s-a realizat, așadar, fără drept, în contextul în care nu existat acordul persoanei vătămate în acest sens, prin modul în care a acționat inculpatul aducând atingere vieții private a persoanei vătămate. Urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol urmare încălcării dreptului la inviolabilitatea vieții private al persoanei vătămate, legătura de cauzalitate rezultând ex re. Inculpatul a acționat cu intenție directă, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal. [Judecătoria Brașov, Sentința penală nr. 701 din 18.04.2018, definitivă, www.rolii.ro]
Fapta inculpatului de a prezenta unor persoane înregistrarea unui raport sexual pe care acesta l-a întreținut cu persoana vătămată într-o cameră de hotel, înregistrarea fiind efectuată fără a avea și consimțământul persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violarea vieții private, prevăzută și pedepsită de art. 226 alin. (1) și (2) Cod penal. [Curtea de Apel Cluj, Decizia penală nr. 690 din 19 mai 2016, www.rolii.ro]
Fapta inculpatului care la data de 13.03.2016, în timp ce se afla la domiciliul _, cu telefonul mobil proprietate personală marca Iphone 6S, a filmat persoana vătămată în vârstă de 13 ani în timp ce aceasta întreținea act sexual oral cu numitul VCV, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violarea vieții private prevăzută de art. 226 alin. 1 Cpen..
Fapta inculpatului care la data de 14.03.2016, a trimis filmarea compromițătoare menționată pe telefonul mobil numitului SMC, fratele persoanei vătămate SA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violarea vieții private prevăzută de art. 226 alin. 2 C. pen. [Judecătoria Constanța, Sentința penală nr. 1550/2016, www.rolii.ro]
Legiuitorul a înțeles să incrimineze, în textul art. 226 cod penal, trei modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de violare a vieții private, în alin. 1, alin. 2 și alin. 5, incriminând în mod distinct actele preparatorii la săvârșirea infracțiunii de violare a vieții private prevăzute de art. 226 alin. 1 și 2 cod penal. Din acest motiv, nu se poate reține, concomitent, pentru aceeași situație de fapt, incidența atât a alineatului 1 cât și a alineatului 2 al art. 226 cod penal, din modul de redactare a textului de lege rezultând că cele două fapte pot fi reținute, însă numai sub forma concursului de infracțiuni.
Expresia ”plasarea de mijloace tehnice…în scopul săvârșirii…” sugerează existența unei perioade de timp între momentul plasării mijloacelor tehnice și momentul captării imaginilor (fără ca lipsa captării să înlăture existența infracțiunii prevăzute la alin. 5), ceea ce înseamnă că, în situația în care făptuitorul, cu aceeași ocazie, montează un aparat de captare a imaginilor și imediat le și captează, nu se poate reține decât alineatul 1 al art. 226 cod penal, neexistând în cauză o activitate de pregătire a săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 226 alin. 1 și 2 cod penal, pentru a se putea discuta și de modalitatea normativă a infracțiunii prevăzute de art. 226 alin. 5 cod penal. [Judecătoria Constanța, Sentința penală nr. 209 din 23 februarie 2018, www.rolii.ro]
Prin natura sa, activitatea de „plasare” presupune o instalare de camere de filmat secrete în locuință, greu de identificat de către victimă, în scop de spionare, ori instalarea în interiorul telefonului, fie pe linia telefonică, de aplicații ori programe informatice de ultimă oră care fac din sistemele afectate adevărați spioni.[Curtea de Apel Brasov, Decizia penala nr. 291/2017, www.rolii.ro]
Dispoziţiile art. 226 alin. (5) şi cele ale art. 302 alin. (6) C. pen. au un conţinut apropiat, sub aspectul laturii obiective. (…) Ambele norme de incriminare ocrotesc, în ultimă instanţă, dreptul la viaţă privată, chiar dacă plasarea lor în titlurile C. pen. este diferită. Distincţia dintre cele două norme este dată de obiectul concret ocrotit. Astfel art. 226 alin. (5) C. pen. incriminează plasarea de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video în scopul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2), respectiv pentru „ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă, sau încăpere ori dependinţă sau a unei convorbiri private”. În consecinţă pentru a se realiza conţinutul infracţiunii este necesar ca plasarea mijloacelor tehnice să vizeze înregistrarea imaginilor sau sunetelor dintr-un spaţiu privat sau scopul plasării să fie acela al ascultării ori înregistrării unei „convorbiri” private. Art. 302 alin. (6) C. pen. incrirninează „Deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor”. Deşi între teza a doua a art. 226 alin. (5) şi art. 302 alin. (6) C. pen. există o relativă similitudine (…) diferenţa dintre cele două constă în faptul că cea dintâi protejează confidenţialitatea convorbirilor pe când cea de-a doua confidenţialitatea comunicaţiilor. S-a considerat că legiuitorul a avut în vedere termenul de „convorbire” în situaţia în care transferul informaţiilor se realizează în mod direct de la emitent la receptor fără intervenţia unui mijloc de comunicare pe când termenul de „comunicaţie” vizează existenţa unui mijloc tehnic de comunicare pentru realizarea legăturii între emitent şi receptor. [ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 33/A/2015, www.scj.ro]