Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.
Pentru a se afla in prezenta unei constrangeri fizice, factorul volitiv al agentului trebuie sa fie cu totul suprimat, inexistent. Daca acesta a fost implicat, chiar si partial, in stimularea sau inhibarea energiei fizice a persoanei (astfel incat sa se efectueze actiunea sau unactiunea ce a condus la aparitia urmarii immediate incriminate), atunci problema trebuie transata pe terenul (mai putin permisiv) al constrangerii morale. Spre deosebire de aceasta din urma, sursa unei constrangeri fizice nu trebuie, neaparat, sa rezide intr-o activitatea intentionata a unei fiinte umane terte. Ea poate proveni si din partea unei persoane care actioneaza din culpa ori fara vinovatie, precum si din partea unpr energii animate non-umane (de sorginte animala sau vegetala), precum si din partea unor fenomene ale naturii ori a unor procese mecanice. Se poate chiar considera ca sursa constrangerii fizice poate fi reprezentata si de procese organice interne, necontrolabile si irezistibile, ale propriului organism al faptuitorului (desi, in asemenea, cazuri intervin dificultati de distingere intre constrangerea fizica si cazul fortuit). [M.I. Michinici, M. Dunea, Noul Cod penal. Comentarii pe articole, Editura Hamangiu, 2014, p. 68-69]
In masura in care faptuitorul poate rezista fortei constrangatoare sau aceasta nu-l anihileaza posibilitatea de a determina liber vointa, caracterul imputabil al faptei nu este inlaturat, urmand a se stabili daca acea constrangere poate avea valoare de circumstanta atenuanta. [I. Pascu in Noul Cod penal comentat. Partea generala. Editia a II-a, revizuita si adaugita, Editura Universul juridic, Bucuresti 2014, p. 184]