(1) Ajutorul dat faptuitorului in scopul impiedicarii sau ingreunarii cercetarilor intr-o cauza penala, tragerii la raspundere penala, executarii unei pedepse sau masuri privative de libertate se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.
(2) Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decat pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savarsita de autor.
(3) Favorizarea savarsita de un membru de familie nu se pedepseste.
Din perspectiva elementului material al infracțiunii de favorizarea făptuitorului, este de remarcat că ajutorul nu trebuie dat neapărat unui infractor întrucât activitatea de înfăptuire a justiției este împiedicată inclusiv prin sprijinirea unei persoane care a comis o faptă interzisă de legea penală, dar care ar putea, în concret, să nu angajeze răspunderea penală datorită unor cauze care fac imposibilă întrunirea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii. Aceasta deoarece verificarea condițiilor de existență sau inexistență a responsabilității penale a unei persoane se face în cadrul unui proces penal, și nu în raport de aprecierea făcută de favorizator. De asemenea, reține instanța că fapta constituie infracțiunea de favorizarea făptuitorului, chiar dacă făptuitorul favorizat este ulterior achitat sau nu a fost trimis în judecată pentru fapta săvârșită. Deopotrivă, este de menționat că sintagma „într-o cauză penală”, utilizată de legiuitor în textul de incriminare al art. 269 C.pen., are o semnificație mai largă decât noțiunea de „proces penal”, referindu-se la orice activitate a organelor judiciare specifică atât descoperirii faptei și a făptuitorului, cât și declanșării procesului penal in rem și in personam. (…) Pentru existența faptei de favorizare nu are relevanță dacă cel favorizat este autor, complice, instigator, dacă fapta favorizată este sub formă consumată sau sub forma tentativei pedepsibile, existând elementul material al infracțiunii chiar în situația în care fapta favorizată nu constituie infracțiune, condiția esențială vizând existența unei fapte prevăzute de legea penală.[Tribunalul București, Sentința penală nr. 713 din 5 aprilie 2018, www.rolii.ro]
Legiuitorul a renuntat la sanctionarea ca favorizare a ajutorului dat pentru asigurarea folosului sau produsului obtinut din comiterea faptei principale de catre cel favorizat (asa numita favorizare reala). In expunerea de motive se arata ca renuntarea la favorizarea reala se justifica dat fiind ca “actiunile respective sunt prevazute in continutul infractiunii de tainuire”.
Este foarte posibil ca intre cele doua acte de executare (actul de favorizare reala si actul de tainuire) sa nu existe o suprapunere absoluta, date fiind natura generica a actului de executare a favorizarii (ajutorul) si continutul limitat al faptei de tainuire, rezultat din enumerarea restrictiva din textul de incriminare. Astfel, ceea ce anterior putea fi sanctionat ca favorizare reala nu este exclus sa nu fie cuprins in noua tipicitate a tainuirii, conduita ramanand astfel in mod nejustificat in afara sferei dreptului penal. [S. Bogdan (coordonator), D.A. Serban, G. Zlati, Noul Cod penal. Partea speciala. Analize, explicatii, comentarii. Perspectiva clujeana, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 338]
Avocatul, intr-o cauza pe rol, poate fi si el subiect activ al infractiunii de favorizare, cand ajutorul dat faptuitorului care a comis o fapta prevazuta de legea penala, pentru a impiedica sau ingreuna cercetarile penale, tragerea la raspundere penala, executarea unei pedepse sau masuri privative de libertate reprezinta o exercitare abuziva a profesiei cum ar fi influentarea declaratiilor (art. 272 NCP), ascunderea faptuitorului etc. [I. Ristea, Drept penal. Partea speciala, vol. I, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 429]
Chiar si in conditiile in care NCPP nu (mai) prevede in mod expres obligatia persoanei vatamate de a spune adevarul in cauza, actiunea acesteia de a face declaratii mincinoase in fata organelor judiciare, in scopul reglementat de art. 269 C. pen., intra in tipicitatea faptei de incriminare prin acest text de lege.
(…)Declaratiile neconforme cu adevarul date de catre persoana vatamata care urmareste sa-l favorizeze pe faptuitor pot fi la fel de periculoase pentru înfaptuirea justitiei ca si declaratiile mincinoase ale unui martor. [M. Oprea, Infractiuni contra infaptuirii justitiei, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2015, p. 308-309]
Fapta persoanei vătămate care în fața instanței a retractat declarațiile date în cursul urmăririi penale, declarând mincinos în scopul vădit de a-l favoriza pe inculpat, precum și pentru a zădărnici judecata acestuia, determinând pronunțarea unei hotărâri de achitare în fond întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului.[Judecătoria Răcari, Sentința penală nr. 348/2015, www.rolii.ro]
Pot constitui acte de ajutor, in scopul de a impiedica sau ingreuna cercetarile intr-o cauza penala, ”alterarea sau distrugerea urmelor infractiunii, furnizarea de date inexacte privind persoana infractorului sau imprejurarile cauzei” ori ascunderea faptuitorului. Simpla gazduire, furnizarea de alimente sau ingrijirea unui faptuitor bolnav, daca acestea nu au fost efectuate pentru a impiedica sau ingreuna cercetarile, nu constituie acte materiale tipice infractiunii. [M.Oprea, Infractiuni contra infaptuirii justitiei, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2015, p. 315]
Fapta inculpatului SE care, la data de 19.12.2014 și chiar ulterior acestei date, i-a oferit ajutor inculpatului OI, care fusese implicat într-un accident rutier, în sensul că l-a luat pe acesta în scurt timp de la locul producerii evenimentului rutier cu autoturismul personal marca Seat, apelând în același timp și la agentul de poliție DC-M care l-a luat pe celălalt conducător auto de la locul faptei (martorul DC-I), iar ulterior a inițiat o discuție “în patru” care l-a determinat pe acesta din urmă să nu meargă să declare accidentul la poliție, inițial convenind să se încheie o convenție de constatare amiabilă în care el să fie trecut în mod nereal ca și conducător auto implicat în accident în locul inculpatului OI, procedură nefinalizată, fără însă ca ulterior să fie sesizate organele de poliție, susținând în toată perioada ulterioră, în diverse împrejurări, că la volanul autoturismului ce fusese condus în fapt de inculpatul OI, s-ar fi aflat de fapt inculpatul SE, toate aceste acțiuni având ca scop împiedicarea tragerii la răspundere penală a inculpatului OI care nu poseda permis de conducere la data de 19.11.2014, aspect despre care inculpatul SE avea cunoștință, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului prev. de art.269 alin.1 C.pen.
Elementul material al laturii obiective constă în ajutorul dat unui făptuitor, direct sau indirect, în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, ori a tragerii la răspundere penală.
În concret, după ce inculpatul OI a fost implicat în accidentul rutier din data de 19.11.2014, dându-și seama că organele de cercetare penală vor constata în asemenea împrejurări că nu posedă permis de conducere, a apelat la inculpatul SE pentru a-l ajuta. În acest sens, inculpatul SE s-a deplasat la locul producerii accidentului cu autoturismul personal, l-a luat pe inculpatul OI de la locul faptei pentru a câștiga timp și a crea premisele unui plan, iar între timp l-a sunat pe agentul de poliția DC-M care s-a deplasat la locul faptei, deși era în timpul liber. Martorul D l-a luat pe celălalt conducător auto implicat în accident (martorul D C-I) și s-au întâlnit cu cei doi inculpați.
În acest context, inculpatul SE a insistat pe lângă martorul DC-I să nu declare accidentul de poliție și, fiind sprijinit chiar de agentul de poliție, a și reușit, propunând ca el să-și asume în mod nereal calitatea de conducător al autoturismului care a provocat accidentul rutier, în locul inculpatului OI.
SE a propus încheierea unei constatări amiabile cu celălalt conducător auto, procedură la care au renunțat deoarece oricum nu ar fi fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege, susținând ulterior, în diverse împrejurări, inclusiv în acea seară, de față cu persoanele care se strânseseră la locul producerii accidentului, că el a condus autoturismul, iat nu OI.
Urmarea imediată s-a produs, prin acțiunile sale inculpatul îngreunând cercetările în cauză și tragerea la răspundere penală a inculpatului OI, fiind creată o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei, astfel cum a fost analizată de instanță.” [Judecătoria Constanța, Sentința penală nr. 821/19 iunie 2015, www.rolii.ro]
Fapta inculpatului AL constând în aceea că în scopul împiedicării tragerii la răspundere penală a lui ȘG, judecat în stare de arest preventiv în dosarul nr. x/281/2013 al Judecătoriei Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, precum și executarea măsurii privative de libertate luată fată de acesta, inc. A L a formulat un autodenunț înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești sub nr. x-P/2013. în care a susținut că acesta este autorul infracțiunii de furt calificat și nu ȘG menținut cu prilejul audierii sale,deși acest lucru nu era real întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului. [Judecătoria Ploiești, Sentința penală nr 2271/4 decembrie 2015, www.rolii.ro]
Fapta inculpatei BM care și-a modificat declarațiile oferite în cursul urmăririi penale cu intenția de a oferi un ajutor moral numitului ABM în scopul îngreunării tragerii la răspundere penală a acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 269 alin. 1 C.pen..
Cu privire la elementul material constă în acțiunea de ajutorare oferită numitului ABM reprezentând împrejurarea declararării unor împrejurări neadevărate cu ocazia audierii în faza de cercetare judecătrească și a retractării declarațiilor date în timpul urmăririi penale.[Judecătoria Sectorului 1 București, Sentința penală nr. 511/13 iulie 2015, www.rolii.ro]