Art. 28. Iresponsabilitatea

Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea sa le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.

Faptuitorul raspunde penal daca si-a provocat ori a convenit sa i se provoace o stare de inconstienta psihica si care sa existe in momentul savarsirii faptei (inconstienta premeditata) ori daca starea de incapacitate s-a datorat culpei faptuitorului; in acest din urma caz, el va raspunde pentru o infractiune din culpa. In astfel de situatii, avem asa-zisele cazuri de “actiuni sau inactiuni aparent savarsite in stare de inconstienta”, dar pe care faptuitorul si le-a reprezentat inainte de declansarea procesului cauzal al savarsirii faptei, adica intr-un moment in care avea posibilitatea de a-si determina si dirija liber vointa si de a-si da seama de urmarile acelor actiuni sau inactiuni. [I. Pascu in Noul Cod penal comentat. Partea generala. Editia a II-a, revizuita si adaugita, Editura Universul juridic, Bucuresti 2014, p. 206]

Incapacitatea psiho-fizica trebuie sa existe la momentul savarsirii faptei prevazute de legea penala (pe tot parcursul savarsirii faptei, altfel faptuitorul raspunde pentru actiunile sau inactiunile realizate cand era responsabil) si se stabileste pe baza unei expertize medico-legale psihiatrice; exceptie fac actio libera in causa, care reprezinta actiunile sau inactiunile infractionale savarsite de un faptuitor care la momentul comiterii faptei nu era responsabil de acestea (de exemplu, se afla in stare de intoxicatie completa), dar care si-a provocat anterior in mod voluntar sau din culpa aceasta stare de iresponsabilitate, intr-un moment in care avea deplina capacitate intelectiva si volitiva – dispunea “in mod liber de actiunea sa” (de exemplu, persoana care si-a provocat o stare de betie completa pentru a savarsi o infractiune). [M. Udroiu, Drept penal. Partea generala. Noul Cod penal, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p. 87]

”Iresponsabilitatea reprezintă o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, fiind definită de art. 28 C. pen., potrivit căruia, „nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de persoană care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.”
Ca atare, iresponsabilitatea poate fi definită ca o stare de incapacitate psihică a unei persoane, care din cauza alienaţiei mintale sau din alte cauze, nu poate să-şi dea seama de semnificaţia socială, morală sau juridică a acţiunilor sale, cât şi a urmărilor acestora.
Specific stării de iresponsabilitate este lipsa acelor capacităţi psihice ale persoanei care ţin de factorul intelectiv ori de factorul volitiv sau chiar de ambii factori ai vinovăţiei, situaţie în care nu poate fi antrenată răspunderea penală.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din data de 1 octombrie 2014, întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, în urma analizării documentelor medicale depuse la dosarul cauzei şi a examinării psihiatrice privind pe inculpatul N.D. a reţinut că acesta este consumator de droguri şi alcool şi din anul 2007, având multiple internări în spitale de psihiatrie şi a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticele: „tulburare polimorfă de personalitate cu decompensări psihotice în antecedente, toxicomanie la etnobotanice, dependenţă etanolică, hepatită cronică cu HVC”, apreciindu-se că a avut capacitate psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor social-negative ale faptei, acţionând cu discernământ diminuat.
Prin urmare, din perspectiva prevederilor art. 28 C. pen., prin raportare şi la concluziile raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză, instanţa de control judiciar constată că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.D., afecţiunile de care acesta suferă nu sunt de natură să conducă la abolirea discernământului şi la constatarea că inculpatul a acţionat fără vinovăţie, situaţie în care se impunea achitarea sa pentru toate faptele ce i se reţin în sarcină.
Urmare analizei coroborate a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte, completul de 5 judecători, faţă de toate argumentele prezentate mai sus va concluziona în sensul că apărarea inculpatului N.D. constând în aceea că, în ceea ce-l priveşte ar exista o cauză de neimputabilitate, respectiv iresponsabilitatea, nu poate fi primită.” [ÎCCJ, Completul de 5 judecători, Decizia penală nr. 74/2015, www.scj.ro]