(1) Fapta functionarului public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat sau a altei persoane care actioneaza la instigarea sau cu consimtamantul expres ori tacit al acestuia de a provoca unei persoane puternice suferinte fizice ori psihice:
a) in scopul obtinerii de la aceasta persoana sau de la o terta persoana informatii sau declaratii;
b) in scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis;
c) in scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terte persoane;
d) pe un motiv bazat pe orice forma de discriminare,
se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Daca fapta prevazuta in alin. (1) a avut ca urmare o vatamare corporala, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(3) Tortura ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(4) Tentativa la infractiunea prevazuta in alin. (1) se pedepseste.
(5) Nicio imprejurare exceptionala, oricare ar fi ea, fie ca este vorba de stare de razboi sau de amenintari cu razboiul, de instabilitate politica interna sau de orice alta stare de exceptie, nu poate fi invocata pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat ordinul superiorului ori al unei autoritati publice.
(6) Nu constituie tortura durerea sau suferintele ce rezulta exclusiv din sanctiuni legale si care sunt inerente acestor sanctiuni sau sunt ocazionate de ele.