Art. 322. Falsul in inscrisuri sub semnatura privata

(1) Falsificarea unui inscris sub semnatura privata prin vreunul dintre modurile prevazute in art. 320 sau art. 321, daca faptuitorul foloseste inscrisul falsificat ori il incredinteaza altei persoane spre folosire, in vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

(2) Tentativa se pedepseste.

Pentru ca un înscris sub semnătură privată, falsificat să poată justifica răspunderea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni de fals, este necesar ca acel înscris să prezinte anumite caracteristici.
Mai întâi, este necesar ca înscrisul să aibă valoare probatorie. Ceea ce legea ocrotește împotriva unei alterări sau unei falsificări nu este scrierea, semn fără valoare prin el însuși, și nici forma unui act, ci încrederea datorată scrierii și actului.
Orice fals în înscrisuri presupune alterarea sau falsificarea unui înscris, care poate da naștere, la persoanele cărora le va fi prezentat, unei convingeri contrare realității sau care, cu alte cuvinte, poate servi ca probă. În literatura de specialitate se admite, că obiectul material al infracțiunii de fals în înscrisuri poate consta și într-un înscris care, fără să fi fost întocmit într-un scop probator, este apt să servească drept probă.
Pentru existența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu interesează nici natura scrierii asupra căreia poartă acțiunea interzisă de lege (manuscrisă, tipărită, dactilografiată, litografiată, sau imprimată în orice alt mod), nici materia pe care sunt imprimate literele (hârtie, pergament, pânză), nici procedeele tehnice de falsificare.
În al doilea rând, este necesar ca înscrisul falsificat să aibă semnificație juridică, sau, cu alte cuvinte, în raport cu conținutul său, să poată genera consecințe juridice. Au semnificație juridică numai acele înscrisuri – instrumente – care au fost întocmite pentru a crea, modifica sau a stinge un drept sau un raport juridic.
Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se săvârșește cu vinovăție sub forma intenției directe adică făptuitorul trebuie să își fi dat seama de natura și urmările faptei sale și să fi dorit producerea acestora.
Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se consumă în momentul realizării acțiunii de denaturare a adevărului, de falsificare, folosire a înscrisului falsificat, în măsura în care această acțiune este de natură să producă consecințe juridice.
Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune o acțiune de falsificare a unui înscris sub semnătură privată. Falsificarea înscrisului sub semnătură privată trebuie să se realizeze prin unul dintre modurile arătate în art. 320 sau 321 Cod penal: contrafacerea scrierii ori a semnăturii; alterarea înscrisului în orice mod și atestarea la momentul întocmirii a unei/unor fapte necorespunzătoare adevărului, respectiv prin omisiunea de a insera o/unele dată/date sau împrejurări .
Contrafacerea scrierii ori a semnăturii înseamnă reproducerea prin imitare a conținutului unui înscris sub semnătură privată preexistent ori a semnăturii de pe un înscris sub semnătură privată sau plăsmuirea(fabricarea) în integralitate a unui înscris sub semnătură privată.
Alterarea constă în modificarea materială în orice mod a conținutului unui înscris sub semnătură privată ori a semnăturii de pe acesta, prin efectuarea unor adăugiri, înlocuiri sau ștersături de cifre, cuvinte sau fraze.
Săvârșirea faptei de falsificare a unui înscris sub semnătură privată nu poate fi concepută fără preexistența unei stări de fapt ori de drept pozitive ori negative, stare în detrimentul căreia se creează o probă falsă prin plăsmuirea sau alterarea unui înscris sub semnătură privată. Înscrisul sub semnătură privată fals ar fi inutil și inofensiv dacă folosirea lui nu ar crea, contrar adevărului, o probă împotriva unei stări de fapt sau de drept existente. Starea de fapt sau de drept preexistentă în privința căreia se urmărește alterarea adevărului prin falsificarea înscrisului sub semnătură privată constituie situația premisă.
Pentru a constitui obiectul material al falsului în înscrisuri sub semnătură privată, un înscris trebuie să îndeplinească patru cerințe esențiale: a) să emane de la o persoană particulară, condiție care este îndeplinită dacă înscrisul întocmit de o persoană privată este semnat și datat de aceasta b) să fie producător de consecințe juridice, adică să poată servi ca dovadă a conținutului său, chiar dacă nu a fost întocmit în acest scop c) să aibă putere probatorie, adică să fie susceptibil de a proba faptul în dovedirea căruia este invocat d) să aibă semnificație juridică.
Eficiența juridică a clauzei falsificate trebuie examinată în raport cu destinația actului.
În privința infracțiunii vizate de art. 322 Cod penal, aceasta există numai dacă, după falsificarea înscrisului sub semnătură privată, autorul falsului folosește el însuși înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane, dar cu finalitatea de a-l folosi. Dacă înscrisul falsificat este folosit de către autorul falsului, uzul de fals este absorbit în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și nu se va putea reține ca infracțiune distinctă de uz de fals.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite (încrederea publică în valoarea probantă a înscrisurilor sub semnătură privată) decurgând din producerea efectivă a unui înscris sub semnătură privată cu aparența de înscris adevărat, care a fost folosit ori dat spre folosință. În cazul acestei infracțiuni, actul poate fi prezentat unei autorități sau unui particular, poate fi depus la o autoritate și poate fi invocat în fața acesteia. (…)
Nu este necesar ca înscrisul să fi fost folosit potrivit destinației juridice, fiind suficient ca utilizarea lui să fie aptă a produce consecințe juridice, chiar și altele decât cele avute în vedere inițial de autorul înscrisului.[Judecătoria Novaci, Sentința penală nr. 228 din 21 iunie 2016, www.rolii.ro]

În situația în care înscrisul falsificat este folosit de către autorul falsului, uzul de fals este absorbit în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și nu se va putea reține ca infracțiune distinctă de uz de fals. Altfel spus, nu pot coexista infracțiunile de uz de fals și fals în înscrisuri sub semnătură privată atunci când autorul falsului sau participantul la falsificarea înscrisului (complice sau instigator) folosește acest înscris falsificat. [Curtea de Apel Brașov, Decizia penală nr. 62 din 7 februarie 2018, www.rolii.ro]

Fapta avocatului de a depune la instanţa de judecată, în cadrul unui proces, chitanţe falsificate care atestă, în mod nereal, încasarea unor sume de bani cu titlu de onorariu, în scopul obligării părţii adverse de către instanţă la plata cheltuielilor de judecată, rezultat care nu s-a produs din cauza pierderii procesului, nu întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., ci numai elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât infracţiunea de înşelăciune constituie o infracţiune contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii în cadrul unor relaţii cu conţinut patrimonial, iar inducerea în eroare a unei autorităţi nu se include în sfera relaţiilor protejate prin incriminarea înşelăciunii. [ICCJ, Secţia penală, Decizia nr. 449/A din 8 decembrie 2015, www.scj.ro]

Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte în documentele contabile, la momentul întocmirii documentelor, se circumscrie conţinutului infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.322 raportat la art.321 Cod penal ce incriminează falsificarea unui înscris sub semnătură privată, cu prilejul întocmirii, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Acesta este şi motivul pentru care, prin legea de punere în aplicare a noului cod penal a fost abrogat art.43 din Legea nr.82/1991, întrucât, în caz contrar ar fi existat două norme de incriminare diferite pentru aceeaşi faptă. [Judecătoria Iași, Sentință penală nr. 98 CP/2015, portal.just.ro]

Fapta de a întocmi actul constitutiv şi statutul unei fundaţii – înscrisuri sub semnătură privată – în cuprinsul cărora făptuitorul a inclus menţiunea necorespunzătoare adevărului că activul patrimonial al fundaţiei se compune dintr-un imobil, deşi coproprietarul imobilului nu şi-a dat acordul pentru intrarea acestuia în activul patrimonial al fundaţiei, acte pe care făptuitorul le-a autentificat şi le-a folosit în faţa autorităţilor publice, în vederea producerii de consecinţe juridice, constând în dobândirea personalităţii juridice a fundaţiei, înregistrarea fiscală a acesteia şi intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.[ICCJ, Decizia penala nr. 115/RC/2018, www.scj.ro]

Fapta aplicării unei ștampile expirate pe un document ce constituie, în înțelesul legii, un înscris sub semnătură privată, dacă acest document nu a fost falsificat prin contrafacerea scrierii (prin imitarea sau reproducerea frauduloase a scrisului pentru a face să se creadă că este cel original) prin contrafacerea subscrierii constând în imitarea semnăturii persoanei care în realitate trebuia să semneze actul-dacă nu ar fi fost falsificat, prin alterarea textului cu adăugiri, înlocuiri, ștersături, juxtapuneri,etc, ori prin atestarea unor fapte sau împrejurări care nu corespund adevărului, adică realității obiective care poate fi demonstrată, nu constituie infracțiunea prevăzută de art.322 alin.1 cod penal. [Curtea de Apel Ploiești, Decizia penală nr. 788 din 20 august 2018, www.rolii.ro]