Group 1

Art. 327. Falsul privind identitatea

(1) Prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, facuta unei persoane dintre cele prevazute in art. 175 sau transmisa unei unitati in care aceasta isi desfasoara activitatea prin folosirea frauduloasa a unui act ce serveste la identificare, legitimare ori la dovedirea starii civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a mentine in eroare un functionar public, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Cand prezentarea s-a facut prin intrebuintarea identitatii reale a unei persoane, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Incredintarea unui act ce serveste la identificare, legitimare ori la dovedirea starii civile spre a fi folosit fara drept se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept ref elementul material al infracţiunii de fals privind identitatea prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane

Cerinţa esenţială pentru existenţa infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C.pen. este că prezentarea sub o identitatea falsă trebuie făcută prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare (buletin de identitate, paşaport, permis de conducere), legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat.
Inculpata, când s-a prezentat organului de poliţie sub o identitate falsă, nu a folosit fraudulos niciun astfel de act, astfel că fapta nu este tipică conform incriminării prevăzute de noul Cod penal în art. 327. Organul de poliţie, prin procesul-verbal a constatat faptele sesizate de persoana vătămată prin apelul telefonic 112, persoană, care imediat după săvârşirea infracţiunii, a urmărit inculpata, solicitând ajutorul organului de poliţie căruia inculpata i s-a prezentat sub o identitate falsă, fără însă a folosi vreun act care să servească la identificarea sa.
Noul Cod penal a preluat opinia conform căreia asupra identităţii, în afară de persoanele bine cunoscute, nimeni nu este crezut pe simplu cuvânt, legiuitorul punând capăt dezbaterilor doctrinare privind elementul material al infracţiunii, astfel că acţiunile de prezentare sub o identitate falsă sau de atribuire de falsă identitate sunt însoţite de înfăţişarea unor dovezi care, la rândul lor, sunt false. Drept consecinţă, pentru întrunirea condiţiilor de tipicitate a infracţiunii este necesară folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat.
Faţă de aceste considerente, lipsind tipicitatea obiectivă a infracţiunii de fals privind identitatea, instanţa, în baza art. 16 alin.1 lit.b C.pr.pen. rap. la art. 327 alin.1 C.pen., va achita pe inculpata sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals privind identitatea întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. [Judecătoria Târgu Bujor, Sentința penală nr. 120/17 iunie 2015, portal.just.ro]

Fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsă lucrătorului de poliție cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea și nici pe cele ale infracțiunii de fals în declarații.
Pentru a ne afla în prezența infracțiunii de fals privind identitatea, este necesară îndeplinirea unei cerințe esențiale și anume, prezentarea sub o identitate falsă trebuie făcută prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat (carte de identitate, pașaport, certificat de căsătorie, de naștere etc.) Or, în cauză prezentarea sub o identitate falsă nu s-a făcut prin folosirea frauduloasă a vreunui act dintre cele mai sus enumerate, ci prin simpla afirmație verbală a inculpatului făcută în fața organelor de poliție.
Pentru realizarea elementelor constitututive ale infracțiunii de fals în declarații ar fi necesar ca declarația inculpatului să fie în măsură, prin ea însăși, să determine nașterea raporturilor juridice specifice. Declarația inculpatului privind identitatea contravenientului nu era suficientă pentru a se stabili persoana care a comis contravenția, singurul în măsură să determine identitatea, pe baza unor verificări, fiind lucrătorul de poliție. [Curtea de Apel Constanța, Decizia penală nr. 48 din 18 ianuarie 2016, www.rolii.ro]