Art. 38. Concursul de infractiuni

(1) Exista concurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, prin actiuni sau inactiuni distincte, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele. Exista concurs real de infractiuni si atunci cand una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni.

(2) Exista concurs formal de infractiuni cand o actiune sau o inactiune savarsita de o persoana, din cauza imprejurarilor in care a avut loc sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza continutul mai multor infractiuni.

A se vedea Decizia nr. 19/2014/Dezlegare chestiune de drept

Pentru a se retine existenta concursului de infractiuni trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
1) sa fie savarsite doua sau mai multe infractiuni in tara sau instrainatate (cel putin doua fapte trebuie sa intruneasca cele trei trasaturi esentiale ale infractiunii);
2) toate infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana, indiferent de calitatea acesteia (autor, instigator sau complice);
3) infractiunile sa fie savarsite inainte de pronuntarea unei hotarari definitive pentru vreuna dintre ele;
4) pentru cel putin doua dintre infractiunile savarsite sa nu existe o cauza de impiedicare a punerii in miscare sau a exercitarii actiunii penale. [M. Udroiu, V. Constantinescu, Noul Cod penal. Codul penal anterior: prezentare comparativa, observatii, ghid de aplicare, legea penala mai favorabila, Editura Hamangiu, 2014, p. 43]

In cazul concursului real de infractiuni, inlaturarea actiunii specifice uneia dintre infractiunile concurente nu afecteaza continutul celeilalte infractiuni aflate in concurs, pe cand in cazul concursului formal de infractiuni, daca s-ar inlatura actiunea constitutiva a uneia dintre infractiunile concurente, cealalta infractiune din concurs si-ar pierde continutul (activitatea materiala fiind unica, eliminarea ei face sa dispara latura obiectiva a tuturor infractiunilor ce compun pluralitatea. [Tr. Dima in Noul Cod penal comentat. Partea generala. Editia a II-a, revizuita si adaugita, Editura Universul juridic, Bucuresti 2014, p. 282]