Group 1

Art. 5. Aplicarea legii penale mai favorabile pana la judecarea definitiva a cauzei

(1) In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstitutionale, precum si ordonantelor de urgenta aprobate de Parlament cu modificari sau completari ori respinse, daca in timpul cand acestea s-au aflat in vigoare au cuprins dispozitii penale mai favorabile. || Dispoziţiile art. 5 au fost declarate constituţionale, în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, prin Decizia CCR nr. 265/2014 (a se vedea şi Decizia nr.2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penala)

Dezlegare chesiune de drept. Legea penală mai favorabilă este aplicabilă infracțiunilor săvârșite anterior intrării in vigoare a NCP, care nu au fost judecate definitiv

A se vedea Decizia nr. 19/2014/Dezlegare chestiune de drept, Decizia nr. 9/2014/Dezlegare chestiune de drept, Decizia nr. 5/2014/Dezlegare chestiune de drept

Dezlegare chestiune de drept: Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pluralității de infracțiuni

Dezlegare chestiune de drept. Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pluralității de infracțiuni săvârșite atât înainte cât și după 1 februarie 2014

„În vederea stabilirii şi aplicării legii penale mai favorabile, în doctrina penală şi practica judiciară s-au stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile în raport de situaţia juridică concretă a inculpatei, criterii ce vizează condiţiile de tragere la răspundere penală a acesteia şi regimul sancţionator şi care se aplică ţinând cont de toate instituţiile de drept penal incidente într-o cauză care concură la stabilirea tratamentului juridic aplicabil într-o cauză.
Condiţiile de incriminare, urmărire sau de judecată din legi penale succesive vor fi examinate în legătură cu toate consecinţele pe care le atrage încadrarea juridică potrivit uneia sau celeilalte legi cu toate consecinţele pe care le prevede,cu excluderea absolută a celeilalte legi, neputându-se combina dispoziţiile mai favorabile din legile succesive.
Legea penală identificată ca fiind mai favorabilă se aplică cu toate dispoziţiile pe care le cuprinde, chiar dacă unele sunt mai aspre decât în cealaltă lege.
În aplicarea globală a principiului legii penale mai favorabile, Înalta Curte are în vedere că nu este îngăduită aplicarea concomitentă a dispoziţiilor celor mai favorabile din cele două coduri penale – cel vechi şi cel nou – întrucât s-ar crea pe cale judecătorească o lex tertia, ceea ce este inadmisibil întrucât ar însemna ca judecătorul să exercite un atribuit care nu îi revine şi anume acela de legiuitor. Această interdicţie îşi are temeiul chiar în redactarea art. 5 C. pen. conform cu care se aplică legea care conţine prevederi mai favorabile şi nicidecum dispoziţiile izolate mai favorabile din legi succesive care în mod evident ar conduce la o lex tertia si mai favorabilă inculpatului.
De altfel; în acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5.714/118/2012 şi a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, decizie definitivă şi general obligatorie.
Pentru; ca, din mai multe legi penale apărute succesiv in raport cu timpul săvârşirii unei infracţiuni să se aleagă legea penală mai favorabilă trebuie să existe anumite criterii, şi anume: legile trebuie să se compare sub aspectul condiţiilor de incriminare a faptei (al conţinutului infracţiunii), al condiţiilor de tragere la răspundere penală, al sancţiunilor şi al altor aspecte asupra cărora au survenit modificări (termenul de prescripţie al răspunderii penale sau al executării pedepsei).
Criteriul sancţiunilor este cel mai important, deoarece orice proces penal, de cele mai multe ori, se finalizează cu aplicarea unor sancţiuni penale care daca este mai blândă mai uşoară va imprima acelaşi caracter legii care o prevede.
Dintre infracţiunile de drept penal aplicabile pedepsele principale şi pedepsele complementare dau conţinut evaluării situaţiei mai favorabile.
Astfel, dacă legea penală nouă prevede pentru faptă pedeapsa cu amenda, iar cea veche prevede pedeapsa cu închisoarea va fi, mai favorabilă legea nouă. Dacă, în acest caz, în urma aplicării unor circumstanţe atenuante existente doar în legea veche s-ar ajunge la înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda în limite mai mici decât în legea nouă, atunci legea mai favorabilă va fi legea veche.
În situaţia în care în legea veche şi în legea nouă se prevede o pedeapsă cu închisoare între aceleaşi limite, cu deosebirea că în legea nouă pedeapsa cu închisoare se prevede alternativ cu pedeapsa amenzii, va fi mai favorabilă legea nouă, conform, acesteia existând posibilitatea să se aplice doar amenda.
Dacă ambele legi prevăd pedepse cu închisoarea, instanţa de judecată va examina minimul şi maximul la fiecare, iar apoi va aplica legea penală mai favorabilă.
Compararea legilor nu se reduce numai la observarea limitelor de pedeapsă din normele încriminatorii, ci presupune, în plus, examinarea tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă şi la mijloacele legale de individualizare a ei. Trebuie avute în vedere şi cauzele de modificare a pedepsei (de atenuare sau de agravare), precum şi circumstanţele atenuante sau agravante.
Sub aspectul dispoziţiilor privind prescripţia răspunderii penale şi a executării pedepselor, va fi mai favorabilă legea care prevede un termen de prescripţie mai mic.” [ICCJ, Sectia penala, Decizia nr. 32/2015, www.scj.ro]

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile. ”Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, etc.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, aşadar, atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă.
Cu privire la pedeapsă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar şi deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă şi, evident, la modalitatea stabilirii acestora, în mod concret.
În cauză, se constată că legea nouă sancţionează infracţiunea săvârşită cu pedeapsa închisorii în limita minimă şi maximă mai ridicate faţă de legea veche (art. 180 alin. (1) C. pen. din 1969 prevedea închisoarea de la o lună la 3 luni sau amenda, iar N.C.P., în art. 193 alin. (1) C. pen. prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda) şi, comparând cele două legi succesive, Înalta Curte, secţia penală, constată că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei.
Din această perspectivă, comparând dispoziţiile referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei din reglementarea veche cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei, se constată că legea veche este mai favorabilă, având în vedere condiţiile de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracţiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, pe durata termenului de încercare sunt prevăzute obligaţii mai puţine, etc).
Singurul element în virtutea căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă este durata termenului de încercare (denumit termen de supraveghere în actuala reglementare), element insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
De altfel, la această concluzie conduc şi prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, conform cărora, măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a C. pen.” [ICCJ, Secția penală, Decizia nr. 298A/2015, www.scj.ro]