Group 1

Art. 6. Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei

(1) Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savarsita, se reduce la acest maxim.

(2) Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la detentiune pe viata si pana la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi fapta numai pedeapsa inchisorii, pedeapsa detentiunii pe viata se inlocuieste cu maximul inchisorii prevazut pentru acea infractiune.

(3) Daca legea noua prevede in locul pedepsei inchisorii numai amenda, pedeapsa aplicata se inlocuieste cu amenda, fara a se putea depasi maximul special prevazut in legea noua. Tinandu-se seama de partea executata din pedeapsa inchisorii, se poate inlatura in totul sau in parte executarea amenzii.

(4) Masurile educative neexecutate si neprevazute in legea noua nu se mai executa, iar cele care au corespondent in legea noua se executa in continutul si limitele prevazute de aceasta, daca este mai favorabila.

(5) Cand legea noua este mai favorabila in conditiile alin. (1) – (4), pedepsele complementare si masurile de siguranta neexecutate si neprevazute in legea noua nu se mai executa, iar cele care au corespondent in legea noua se executa in continutul si limitele prevazute de aceasta.

(6) Daca legea noua este mai favorabila numai sub aspectul pedepselor complementare sau masurilor de siguranta, acestea se executa in continutul si limitele prevazute de legea noua.

(7) Cand o dispozitie din legea noua se refera la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, in cazul pedepselor executate pana la data intrarii in vigoare a acesteia, de pedeapsa redusa sau inlocuita potrivit dispozitiilor alin. (1) – (6).

Dezlegare chestiune de drept: A se vedea Decizia nr. 22/2014, Decizia nr. 15/2014, Decizia nr. 14/2014, Decizia nr. 13/2014, Decizia nr. 8/2014, Decizia nr. 7/2014, Decizia nr. 6/2014 şi Decizia nr. 1/2014

Dezlegare chestiune de drept. Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei pentru infracţiuni care au produs consecinţe deosebit de grave potrivit Codului penal anterior

Potrivit dispoziţiilor art. 6 Cod penal, „când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim .”
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 595 alin.1 Cod procedură penală: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din Codul penal.”
Prin urmare, în cazul hotărârilor definitive de condamnare, dispoziţiile privind aplicarea legii penale mai favorabile sunt aplicabile numai atunci când este vorba de pedepse executabile (în curs de executare sau ce urmează a se executa), nu şi în cazul pedepselor care nu urmează a se executa, cum este şi cazul contestatorului, condamnat la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării.
Această interpretare este consacrată expres şi prin dispoziţiile art.16 alin.1 din Legea nr.187/2012 (Legea de punere în aplicare a codului penal) potrivit cărora: „Măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare”.
Faptul că în cazul condamnărilor la pedepse neexecutabile nu sunt aplicabile dispoziţiile art.6 alin.1 Cod penal apare şi mai evident, din moment ce, nici măcar în cazul condamnărilor cu suspendare aplicate pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii, pentru care nu se mai pot aplica pedepse potrivit noului cod, nu se poate interveni asupra celor dispuse prin hotărârea rămasă definitivă înainte de intrarea în vigoare a noului cod penal. În acest sens, reţinem că, potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.187/2012 (Legea de punere în aplicare a codului penal): „Măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal.”
Aceeaşi interpretare, în sensul că dispoziţiile art.6 alin.1 Cod penal sunt aplicabile numai în cazul pedepselor executabile transpare şi din considerentele Deciziei nr. 8 din 26 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unor probleme de drept. În cuprinsul deciziei menţionate se reţine că: „…în aplicarea corectă a dispoziţiilor legii penale mai favorabile în cauze definitiv judecate, privitor la orice instituţie a dreptului substanţial incidentă în această fază, trebuie să pornească de la specificul reglementării cuprinse în art. 6 din Codul penal, stabilind în raport cu acesta modul în care litera şi raţiunea acestei reglementări se transpun în fiecare caz particular.
Astfel, se reţine că art. 6 din Codul penal realizează echilibrul dintre principiul autorităţii de lucru judecat şi aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Dispoziţia menţionată justifică limitarea autorităţii de lucru judecat exclusiv prin necesitatea asigurării efectivităţii principiului legalităţii pedepsei (aceasta trebuind să aibă un suport legal atât în momentul pronunţării sale, cât şi în cel al executării).
Prin urmare, privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a înţeles să repună în discuţie criteriile de stabilire şi individualizare a sancţiunii, ci numai să înlăture de la executare acea parte din sancţiune care excede maximului prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancţiune mai grea care nu mai este prevăzută de legea nouă.
Aşadar, principiul legalităţii pedepselor impune ca pedeapsa să aibă susţinere legală şi după aplicarea ei, nefiind admisă executarea unei pedepse mai mari decât cea prevăzută în legea nouă mai favorabilă.”
Faţă de toate aceste considerente, dispoziţiile at.6 alin.1 Cod penal nu sunt incidente în cazul pedepselor a căror executare a fost suspendată (condiţionat sau sub supraveghere). [Judecătoria Iași, Sentința penală nr. 709/2015, portal.just.ro]

”La stabilirea criteriilor pentru aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul a avut în vedere doar limitele de pedeapsă prevăzute în cele două legi succesive în ceea ce priveşte pedeapsa principală şi efectul prevederii/neprevederii în legea penală nouă a măsurilor educative, pedepselor complementare şi a măsurilor de siguranţă, fără a se face trimitere, în aplicarea principiului prevăzut de art. 6 din Codul penal, la analiza comparativă a obligaţiilor stabilite de către instanţă în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Mai departe, în acelaşi sens, sunt de evidenţiat şi dispoziţiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 potrivit cu care – Măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare. Analizând în continuare dispoziţiile alin. 2 al aceluiaşi articol, instanţa constată că legiuitorul a avut în vedere şi a permis analiza comparativă a obligaţiilor impuse inculpatului în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere numai în aplicarea art. 5 din Codul penal referitor la aplicarea legii penale mai favorabile în cursul judecăţii, iar nu şi după rămânerea definitivă a hotărârilor de condamnare.
Este adevărat că printre măsurile de supraveghere şi obligaţiile prevăzute de art. 93 din Codul penal nu se mai regăseşte obligaţia prevăzută de art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. e din Codul penal din 1969, impusă contestatorului, însă această modificare este justificată doar prin faptul că exercitarea acestui drept poate fi interzisă cu titlu de pedeapsă complementară – art. 66 alin. 1 lit. i din Codul penal a cărei executare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s–a dispus suspendarea sub supraveghere.
În concluzie, a înlătura obligaţia stabilită de către instanţă de a nu conduce nici un vehicul pe durata termenului de încercare în condiţiile în care o astfel de ipoteză nu se regăseşte printre criteriile stabilite de către legiuitor în aplicarea principiului legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (art. 6 din Codul penal), ar însemna să se aducă atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii penale, hotărâre care, odată cu rămânerea definitivă, se bucură de o prezumţie absolută de adevăr juridic. (…)
Totodată, nu sunt întrunite condiţiile normei de drept penal de la art. 6 din legea nr. 187/2012 deoarece o astfel de interdicţie instituită cu caracter de obligaţie de a nu mai conduce nici un fel de vehicul pe drumurile publice pe durata termenului de încercare este prevăzută de noua lege indicată ca mai favorabilă în condiţiile în care deşi nu mai este menţionată între măsurile de supraveghere de la art.93 alin. 1 ,2 şi 3 C. pen. de legea în vigoare după 1.02.2014; totuşi este stabilită de aceasta cu caracter de sancţiune penală sub forma pedepsei complementare la care se referă normele onerativ–imperative de la art. 66 alin. 1 lit. i C.pen. a căror aplicare are loc în condiţiile art. 67 C.pen. care nu impun vreo limită de pedeapsă. În acest sens, se mai reţine menţiunea că executarea acestei pedepse complementare are loc conform art. 68 alin. 1 lit. b Cp, de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.” [Tribunalul Olt, Decizia penală nr. 52/2014, portal.just.ro]