Group 1

Art. 80. Conditiile renuntarii la aplicarea pedepsei

(1) Instanta poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
a) infractiunea savarsita prezinta o gravitate redusa, avand in vedere natura si intinderea urmarilor produse, mijloacele folosite, modul si imprejurarile in care a fost comisa, motivul si scopul urmarit;
b) in raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

(2) Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca:
a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 42 lit. a) si lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare;
b) fata de acelasi infractor s-a mai dispus renuntarea la aplicarea pedepsei in ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infractiunii pentru care este judecat;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor;
d) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 5 ani.

(3) In caz de concurs de infractiuni, renuntarea la aplicarea pedepsei se poate dispune daca pentru fiecare infractiune concurenta sunt indeplinite conditiile prevazute in alin. (1) si alin. (2).

Diferentele intre renuntarea la aplicarea pedepsei (NCP) si achitarea pentru lipsa pericolului social al infractiunii (C. pen. 1969):
1) renuntarea la aplicarea pedepsei presupune existenta unei infractiuni, in vreme ce achitarea pentru lipsa pericolului social al faptei concrete implica constatarea inexistentei infractiunii;
2) renuntarea la aplicarea pedepsei este o solutie distincta de cea a achitarii, care se putea dispune ca urmare ca urmare a lipsei pericolului social a infractiunii;
3) in cazul dispunerii renuntarii la aplicarea pedepsei, instante va aplica in mod obligatoriu un avertisment, in vreme ce in situatia in care era constatata lipsa de pericol social al faptei, instanta avea posibilitatea de a aplica o sanctiune cu caracter administrativ;
4) renuntarea la aplicarea pedepsei nu se poate dispune cu privire la infractiunile savarsite de minori, in vreme ce achitarea ca urmare a lipsei pericolului social al faptei putea fi dispusa si cu privire la infractorii minori. [M. Udroiu, V. Constantinescu, Noul Cod penal. Codul penal anterior: prezentare comparativa, observatii, ghid de aplicare, legea penala mai favorabila, Editura Hamangiu, 2014, p. 109]

Pentru ca instanţa să poată dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, trebuie să fie întrunite condiţiile pozitive referitoare la gravitatea redusă a infracţiunii şi la conduita infractorului, reglementate în art. 80 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal, renunţarea la aplicarea pedepsei nefiind un drept al infractorului, ci o facultate a instanţei de judecată care apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea cu privire la persoana acestuia. Renunţarea la aplicarea pedepsei nu este exclusiv o exprimare a voinţei instanţei de judecată, actualul Cod penal stabilind, de asemenea, în art. 80 alin. (2), condiţii negative cu privire la persoana infractorului sau cu privire la limita maximă specială a pedepsei pentru care se poate aplica, faţă de prevederile art. 181 din Codul penal din 1969, care ţineau seama doar de gradul de pericol social concret al faptei, aşadar de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care s-a săvârşit fapta, de urmarea produsă ori care s-ar fi putut produce, toate aceste din urmă criterii ce ţineau de pericolul social al faptei fiind apreciate de instanţă.
Art. 80 alin. (2) lit. a) -d) din Codul penal reglementează situaţiile în prezenţa cărora instanţa nu poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, acestea fiind condiţii ce ţin de persoana infractorului, precum şi de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. Una dintre condiţiile negative referitoare la conduita infractorului anterioară săvârşirii faptei este reglementată în art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal, care stabileşte că nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) – faptele nu mai sunt prevăzute de legea penală şi lit. b) – infracţiunile amnistiate sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare.[Decizia CCR nr. 407 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 28 iulie 2016]

În cazul infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută în art. 337 C. pen., judecată conform procedurii privind recunoaşterea învinuirii, instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, în ipoteza în care constată că săvârşirea infracţiunii constituie un act de conduită izolat, comis de o persoană tânără, care exercită o profesie şi a cărei conduită anterioară demonstrează că este bine integrată în familie şi în societate, iar în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen. privind situaţiile în care nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei. [ICCJ, Secţia penală, decizia nr. 481/A din 21 decembrie 2015, www.scj.ro]

Infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului. Renunțarea la aplicarea pedepsei. S-a reținut că, la data de 06.10.2014 în jurul orelor 01:50, organele de poliție au oprit autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare X condus de inculpat. După controlul documentelor întrucât inculpatul emana halenă alcoolică acesta a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o concentrație de 0,52 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la SML Oradea în vederea recoltării probelor biologice de sânge, stabilindu-se conform Buletinului de analiză toxicologică 1334/2014 că alcoolemia prezentată de acesta era de 1.00 gr alcool pur în sânge.
În ce privește sancțiunea aplicată inculpatului, curtea apreciază că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 80 Cod penal pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, așa cum s-a solicitat de către inculpat.
Astfel, curtea reține că în cauză, în raport de modul cum s-a derulat activitatea infracțională, urmările produse, scopul urmărit de făptuitor, dar și de datele despre persoana acestuia, și în principal vârsta, lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală sinceră, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună, existând șanse ca pe viitor inculpatul să aibă un comportament conform normelor sociale fără a i se aplica o pedeapsă.
Se reține că inculpatul, la momentul examinării medicale nu avea modificări de comportament și nici manifestări specifice stării de ebrietate, având o alcoolemie cu puțin peste limita prevăzută de lege, că acesta a condus autoturismul pe o distanță scurtă la o oră târzie, că este tânăr, de meserie șofer care i-a asigurat și câștigarea existenței și întreținerea familiei, a adoptat o conduită sinceră încă de la momentul constatării infracțiunii, iar din datele de la dosar rezultă că inculpatul a înțeles pe deplin consecințele faptei sale, existând suficiente elemente pentru a permite concluzia că acesta se va îndrepta și fără aplicarea efectivă a unei pedepse și nu există un pericol de reiterare a comportamentului infracțional.
În plus, din analiza condițiilor negative prev. de art. 80 alin. 2 Cod penal se constată că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, că acesta nu a mai beneficiat de o măsură similară, nu s-a sustras de la urmărire penală și judecată, ci dimpotrivă a avut o conduită procesuală sinceră, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită nu este mai mare de 5 ani și astfel nu există niciun impediment pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.  [Curtea de Apel Oradea, Decizia penală nr. 674/2015, www.rolii.ro]

Inoportunitatea renunţării la aplicarea pedepsei în cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului