Group 1

Art. 91. Conditiile suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere

(1) Instanta poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata, inclusiv in caz de concurs de infractiuni, este inchisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii;
d) in raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea pedepsei este suficienta si, chiar fara executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infractiuni, insa este necesara supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.

(2) Cand pedeapsa inchisorii este insotita de pedeapsa amenzii aplicate in conditiile art. 62, amenda se executa chiar daca executarea pedepsei inchisorii a fost suspendata sub supraveghere.

(3) Nu se poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, daca:
a) pedeapsa aplicata este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost initial amanata, dar ulterior amanarea a fost revocata;
c) infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.

(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a intemeiat condamnarea, precum si a celor ce au determinat suspendarea executarii pedepsei si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere.

Comparatie intre suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei (NCP) si suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei (C. pen. 1969): 1. in NCP pedeapsa maxima stabilita de instanta a carei executare poate fi suspendata este de trei ani inchisoare (aceeasi si in caz de concurs de infractiuni), in vreme ce in C. pen. 1969 pedeapsa stabilita trebuia sa fie de cel mult 4 ani, iar in cazul concursului de infractiuni pedeapsa rezultanta aplicata nu trebuia sa fie mai mare de trei ani inchisoare; 2. in NCP nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere in cazul in care inculpatul este recidivist, in vreme ce in C. pen. 1969 era posibila dispunerea suspendarii sub supraveghere si pentru o infractiune in stare de recidiva; 3. in NCP termenul de supraveghere este un interval de timp cuprins intre doi si patru ani, fara a fi adaugat la acesta pedeapsa a carei executare se suspenda, insa fara a putea fi mai mic decat durata pedepsei aplicate, in timp ce in C. pen. 1969, termenul de incercare consta in durata pedepsei inchisorii aplicate, la care se adauga un termen variabil intre 2 si 5 ani; 4. NCP stabileste un alt set de masuri de supraveghere si obligatii decat C. pen. 1969; 5. spre deosebire de C. pen. 1969, in NCP pedepsele complementare stabilite pe langa pedeapsa inchisorii se vor executa pe parcursul termenului de supraveghere; 6. In NCP efectul definitiv al suspendarii sub supraveghere este acela ca pedeapsa se considera executata, in vreme ce, potrivit C. pen. 1969, intervenea abilitarea de drept. [M. Udroiu, V. Constantinescu, Noul Cod penal. Codul penal anterior: prezentare comparativa, observatii, ghid de aplicare, legea penala mai favorabila, Editura Hamangiu, 2014, p. 127]

Exprimarea de către inculpatul aflat în străinătate a acordului de a presta o muncă neremunerată, prin intermediul mamei sale, sens în care există un înscris la dosar, este suficient pentru a aprecia îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. c) Cod penal, întrucât aceasta este prevăzută de lege în beneficiul inculpatului pentru a nu fi obligat la muncă forţată şi nu pentru a impune instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre de condamnare cu executarea pedepsei în regim privativ de libertate în cazul în care un astfel de acord nu există. [Curtea de Apel Brașov, Decizia penală nr. 583 din 5 octombrie 2018, portal.just.ro]