Condițiile amendării avocatului pentru lipsa nejustificată, fără a asigura substituirea

9 octombrie 2017 Drept Penal Jurisprudenta

În situaţia concediului de odihnă, avocatul nu are obligaţia asigurării substituirii reglementată de art. 234 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat, substituire care, oricum, ar fi condiționată de obținerea în prealabil a acordului clientului. Susținerea că clientul în cauză nu acceptă substituirea este suficientă pentru a constata îndeplinită condiția prevăzută de art. 234 alin. 2 din Statut, potrivit unei hotărâri a Tribunalului Mureș evidențiată de avocatul Dan Cherteș pe site-ul Penalmente relevant.

Extras din considerentele sentinței:

”Potrivit art. 283 alin. 3 din Codul de procedură penală „Lipsa nejustificată a avocatului ales sau desemnat din oficiu, fără a asigura substituirea, în condițiile legii (…..) se sancționează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei. Baroul de avocați este informat cu privire la amendarea unui membru al baroului”.

Potrivit art. 284 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală „Amenda se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanță, iar de judecătorul de drepturi și libertăți, de judecătorul de cameră preliminară și de instanța de judecată, prin încheiere”.

Potrivit art. 284 alineatului 2 „Persoana amendată poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea de anulare sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței ori a încheierii de amendare”.

Potrivit art. 284 alin. 3 „Dacă persoana amendată justifică de ce nu și-a putut îndeplini obligația, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată poate dispune anularea ori reducerea amenzii”.

Potrivit art. 284 alin. 5 „Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin încheiere va fi soluționată de un al judecător de drepturi și libertăți, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet, prin încheiere”.

Din textele legale anterior citate rezultă că conduita avocatului este culpabilă și ca atare justifică aplicarea sancțiunii amenzii judiciare doar în măsura în care sunt îndeplinite cumulativ două condiții:

– lipsa avocatului să fie nejustificată,
– să nu se fi asigurat substituirea.

În prezenta cauză însă lipsa domnului avocat nu a fost nejustificată, în condițiile în care acesta s-a aflat în concediu de odihnă conform art. 33 alin. 4 care face trimitere la dispozițiile art. 226 din Statutul profesiei de avocat.

Avem în vedere adeverințele emise în acest sens de Baroul Cluj, care atestă această situație și din care rezultă de asemenea respectarea procedurii reglementată de art. 226 alin. 2 din Statut (notificarea în prealabil a Baroului).

Și instanța apreciază că dispozițiile art. 234 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat nu au în vedere situația concediului de odihnă (drept legal care nu poate fi interzis sau limitat acestei categorii profesionale) ci alte cazuri în care avocatul este împiedicat să-și îndeplinească serviciul profesional.

În consecință, în această perioadă nu există obligația asigurării substituirii reglementată de art. 234 alin. 2 din Statut, substituire care, oricum, ar fi condiționată de obținerea în prealabil a acordului clientului.

Instanța subliniază de asemenea că domnul avocat nu a dat dovadă de rea credință, în sensul că atitudinea și cererea sa nu au fost intempestive acesta anunțând instanța și solicitând expres amânarea cauzei cu 3 zile înainte de termenul fixat.

De asemenea, o atare posibilitate, a lipsei avocaților și chiar a părților la respectivul termen era previzibilă în condițiile în care ziua de 2 decembrie 2016 a fost declarată zi liberă (pentru salariații din sectorul public) prin H.G. 871/2016.

Chiar dacă art. 3 din această hotărâre stabilește categorii exceptate (magistrați, alte categorii de personal din cadrul instanței judecătorești, participanții la procesele cu termen de judecată în 2 decembrie 2016) este evident că crearea unei minivacanțe de câteva zile a favorizat formularea de cereri de concediu de odihnă.

În ceea ce privește substituirea, în cererea de amânare formulată s-a arătat expres faptul că clientul în cauză nu acceptă substituirea, această susținere fiind în opinia instanței suficientă pentru a constata îndeplinită condiția prevăzută de art. 234 alin. 2 din Statut și eventual a neîndeplinirii celei prevăzută de art. 226 alin. 6 din Statut.

Judecătorul care a aplicat amenda nu avea nici un motiv de a pune la îndoială cele arătate în cererea de amânare, solicitarea de a proba lipsa acordului echivalând cu acuzarea că avocatul face susțineri mincinoase.

În acest sens, observăm că dispozițiile art. 226 alin. 6 fac referire la obținerea acordului în cadrul contractului de asistență juridică, ceea ce înseamnă că doar situația pozitivă, a existenței unui acord, necesită o formă, o reglementare specială. În consecință, ceea ce se prezumă este situația negativă, respectiv lipsa acordului.

Conform dispozițiilor art. 121 din Statut, forma scrisă a contractului este necesară doar ad probationem, existând și posibilitatea încheierii în forma verbală (art. 121 alin. 5 din Statut).

Față de cele de mai sus, se va admite cererea formulată de domnul avocat SB având ca obiect anularea amenzii judiciare de 500 lei.” (Tribunalul Mureș, Sentința penală nr. 8 din 25 ianuarie 2017)

Cuvinte cheie: > >

Comentarii