Condițiile pentru renunțarea la urmărirea penală. Interesul public în urmărirea faptei

27 octombrie 2016 Drept Penal Jurisprudenta

Legiuitorul a prevăzut ca, la analiza interesului public să se aibă în vedere urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii precum și persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, dar şi atitudinea procesuală a părţii vătămate.

Interes public nu înseamnă numai analiza modului şi mijloacelor în care a fost săvârşită infracţiunea de către suspect, atitudinea suspectului după săvârşirea faptei, anume eforturile depuse pentru diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi circumstanţele personale ale suspectului, ci şi interesul cetăţeanului, părţii vătămate în cazul nostru, care are drepturi recunoscute şi garantate de Constituţie şi care s-a adresat autorităţilor publice pentru apărarea şi garantarea drepturilor sale.

”Prin sesizarea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28.09.2016, sub nr. x/202/2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi a solicitat confirmarea soluţiei de renunţare la urmărirea penală dispusă prin ordonanţa din19.09.2016 emisă în dosarul nr. 972/P/2016.

În fapt, prin ordonanţa din data de 21.04.2016, s-a început urmărirea penală pentru infracţiunile de uzul de armă letală, fără drept prev. de art. 343 alin. 1 Cp. şi distrugere prev. de art. 253 alin. l Cp.

Prin ordonanţa din data de 28.04.2016 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul B. V. pentru infracţiunea de uz de armă letală, fără drept prev. de art. 343 alin. 1 Cp., reţinându-se că la data de 04.04.2016 fiind deţinător autorizat de armă letală cu glonţ, a executat fără drept un foc de armă în direcţia imobilului fratelui său, distrugându-i un geam de la bucătărie.

Fiind audiat, B. V. a declarat că, în ziua de 04.04.2016 se afla la domiciliul din com. Jegălia, sat Iezeru, jud. Călăraşi şi văzând o pisică pe gardul ce desparte locuinţa sa de cea a fratelui său B. Ş. a tras un foc de armă în direcţia acesteia fără să o nimerească, întrucât în repetate rânduri i-a ucis puii de găină. Ştia că tipul de armă cu care a tras se folosea numai în poligon şi a conştientizat că pagubele puteau fi mai mari. Nu a avut nicio intenţie să tragă înspre fratele său.

Persoana vătămată B. Ş. a declarat că, în momentul producerii incidentului, se afla în interiorul bucătăriei, aşezat în dreptul mesei şi a auzit un zgomot specific de armă moment în care a ieşit afară observându-l pe fratele său B. V. care avea în mâini o armă lungă. Persoana vătămată a constatat existenţa unui orificiu în geam specific glonţului, iar soba de teracotă prezenta o urmă de ciobire şi o sacoşă din material textil era găurită.

Persoana vătămată nu a avut nicio discuţie cu fratele său în ziua incidentului, precizând că între el şi fratele său sunt anumite probleme pe tema moştenirii unui teren intravilan aflat pe raza satului Iezeru (la data audierii, suspectul şi persoana vătămată aveau pe rol la Judecătoria Călăraşi, un proces pentru terenul intravilan). De asemenea persoana vătămată a precizat că nu doreşte să depună plângere pentru infracţiunea de distrugere (spargerea geamului), dar doreşte să fie tras la răspundere pentru folosirea armei letale. Este conştient că fratele său nu ar fi putut trage foc de armă cu intenţie în direcţia sa pentru a-i pune viaţa în pericol.

Sacoşa din material textil perforată de proiectil, ridicată de la partea vătămată cu ocazia constatării la faţa locului a fost restituită întrucât elementele de interes ale acesteia au fost fixate şi ridicate prin fotografiere. Sesizarea a fost făcută de partea vătămată la 14 zile de la eveniment.

Martorul Blebea Ion, fiul persoanei vătămate a declarat că acesta i-a povestit ce s-a întâmplat arătându-i, geamul spart şi sacoşa găurită.

Martorul a precizat că între unchiul său suspectul B. V. şi tatăl său există o stare conflictuală pe tema proprietăţii.
Din verificările efectuate în Registrul Naţional al Armelor şi din copiile xerox ale permisului de armă tip B, seria 00047l5/3I.08.l994 emis de IPJ – Călăraşi, suspectul B.V., este deţinător legal a 3 arme letale, respectiv armă cu alice cal.12, marca IJ seria A21190, armă cu alice cal. 16 IJ 27 Bok seria H21223 şi armă de tir sportiv letală cu glonţ marca UMC seria N 7632, cal.5,6 armă înscrisă în permisul de armă tip A seria A nr. 006928/23.08.2013.
Armele menţionate au fost ridicate la data de 18.04.2016, pe bază de dovadă în vederea continuării cercetărilor.
Din concluziile expertizelor nr. 220564, 22653, 220652 din 26042016 emise de Serviciul Criminalistic din IPJ Călăraşi, a rezultat următoarele:
– armă cu alice cal. 12, marca IJ seria A 21 190, este o armă de vânătoare, simplă letală, de fabricaţie industrială Rusia, prevăzută cu două ţevi lise, lungi, alăturate şi se află în stare de funcţionare;
– armă cu alice cal. 16, marca IJ Bok seria H 21223, este o armă de vânătoare, simplă letală, de fabricaţie industrială Rusia. prevăzută cu două ţevi lise, lungi, alăturate şi se află în stare de funcţionare;
– armă de tir sportiv cu glonţ marca UMC seria N 7632, cal 5,6 este o armă letală, fiind clasificată din punct de vedere al destinaţiei ca armă de tir sportiv, este în stare de funcţionare şi prezintă urme de tragere dar nu se poate stabili Vechimea în timp a acestora.
Armele letale cu destinaţia vânătoare şi tir sportiv, au fost introduse în camera de corpuri delicte a IPJ Călăraşi conform dovezii seria CL – 71012/10.05.2016.

Citeste mai mult  Revizuirea unei încheieri prin care s-a respins plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată

Cu ocazia constatării la faţa locului nu s-a găsit niciun proiectil-glonţ de armă.

Din analiza actelor de urmărire penală rezultă că, în cauză cu privire la infracţiunea de uzul de armă letală, fără drept prev. de art. 343 alin. 1 Cp. pot fi aplicate prevederile art. 318 alin 1, 2 şi 3 Cpp întrucât nu există interes public concret în efectuarea urmăririi penale privind această infracţiune, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de cel mult 3 ani, circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii, urmările produse precum şi circumstanţele personale ale suspectului care a manifestat o atitudine sinceră şi cooperantă, este o persoană în vârstă şi se află la primul conflict cu legea penală.

Cu privire la infracţiunea de distrugere prev. de art. 253 alin. 1 Cp. s-a dispus clasarea întrucât persoana vătămată B. Ş. nu a înţeles să formuleze plângere penală.

Analizând cererea din perspectiva condiţiilor prevăzute de lege în art. 318 alin. 1, 2 şi 3 C.pr.pen., judecătorul constată că cererea parchetului este neîntemeiată.

Raportat la motivele expuse, judecătorul constată că soluţia de renunţare la urmărire penală cuprinsă în ordonanţa parchetului este nelegală şi netemeinică.

Ca urmare, în baza art. 318 pct. 15 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară urmează ca în baza art. 318 al. 15 lit. a N.C.proc. pen. să respingă cererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală dispusă prin ordonanţa de renunţare la urmărire penală din data de 19.09.2016, pronunţată în dosarul nr.972/P/2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, desfiinţează soluţia de renunţare la urmărirea penală şi trimite cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale.

Astfel, potrivit art. 318 C. proc. penală (Renunţarea la urmărire penală) în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei.
(2) Interesul public se analizează în raport cu:
a) conţinutul faptei şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei;
b) modul şi mijloacele de săvârşire a faptei;
c) scopul urmărit;
d) urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii;
e) eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfăşurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei şi la timpul scurs de la data săvârşirii acesteia;
f) atitudinea procesuală a persoanei vătămate;
g) existenţa unei disproporţii vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii.
(3) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.
(4) Atunci când autorul faptei nu este identificat, se poate dispune renunţarea la urmărirea penală prin raportare doar la criteriile prevăzute la alin. (2) lit. a), b), e) şi g).
(5) Nu se poate dispune renunţarea la urmărirea penală pentru infracţiunile care au avut ca urmare moartea victimei.
(6) Procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să înlăture consecinţele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia;
b) să ceară public scuze persoanei vătămate;
c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă;
d) să frecventeze un program de consiliere.
(7) În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (6), stabileşte prin ordonanţă termenul până la care acestea urmează a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligaţii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă şi care curge de la comunicarea ordonanţei.
(8) Ordonanţa de renunţare la urmărire cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind măsurile dispuse conform alin. (6) din prezentul articol şi art. 315 alin. (2) – (4), termenul până la care trebuie îndeplinite obligaţiile prevăzute la alin. (6) din prezentul articol şi sancţiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum şi cheltuielile judiciare.
(9) În cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (7), procurorul revocă ordonanţa. Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligaţiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului.
(10) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală este verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmită de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ordonanţa este verificată de procurorul-şef de secţie, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet.
(11) Dispoziţiile alin. (10) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcţiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.
(12) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală, verificată potrivit alin. (10), se comunică în copie, după caz, persoanei care a făcut sesizarea, părţilor, suspectului, persoanei vătămate şi altor persoane interesate şi se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisă, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
(13) Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare şi dispune citarea persoanelor prevăzute la alin. (12).
(14) Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevăzute la alin. (12), precum şi cu participarea procurorului, asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei de renunţare la urmărirea penală. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluţionarea cererii de confirmare.
(15) Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei de renunţare la urmărirea penală pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a înscrisurilor noi prezentate şi, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulată de procuror. În cazul în care respinge cererea de confirmare, judecătorul de cameră preliminară:
a) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărire penală şi trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;
b) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărirea penală şi dispune clasarea.
(16) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (15) este definitivă. În cazul în care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală, o nouă renunţare nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat.

Citeste mai mult  Judecata în lipsa inculpatului arestat

În raport de aspectele reţinute de către procuror în analiza interesului public, instanţa reţine că s-a avut în vedere numai persoana suspectului BV nu şi persoana vătămată, BȘ aflat în imobilul său în momentul în care suspectul a executat un foc cu armă letală cu glonţ. Legiuitorul a prevăzut ca, la analiza interesului public să se aibă în vedere urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii, astfel că, analizând în concret împrejurările descrise în dosarul de urmărire penală se constată că urmările ar fi fost mult mai grave dacă partea vătămată s-ar fi aflat în bătaia glonţului, pe de o parte, iar pe de altă parte, a executa foc de armă cu o armă letală cu glonţ într-o comunitate de oameni, spaţiu în care se circulă fără restricţii, reprezintă un pericol social extrem, motiv pentru care, conform raportului nr. 213877/17.05.2016 întocmit de IPJ Călăraşi, contatându-se că suspectul se află în situaţia prevăzută de art. 28 alin. 1 lit. a din Lg. 295/2004 R privind regimul armelor şi muniţiilor, că prezintă pericol social pentru viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, i-a fost anulat dreptul de deţinere, port şi folosire arme şi muniţii letale. Nu trebuie ignorată însă, gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce, mai ales că părţile sunt în conflict, datorită unui proces pe rol, de natură civilă, existând şi posibilitatea intimidării părţii vătămate, f. 18-21 dosar urmărire penală, declaraţia părţii vătămate, din care rezultă că părţile nu îşi mai vorbesc, pentru că partea vătămată a cerut la începutul lunii aprilie, înaintea producerii incidentului ca suprafaţa pentru care sunt în litigiu să fie măsurată, motiv pentru care, partea vătămată bănuieşte că suspectul a fost iritat, f.20 dosar urmărire penală, ultimul paragraf. De asemenea, reţine că suspectul a mai tras cu arma în curtea locuinţei sale spre păsări şi pisici, f. 23 declaraţie parte vătămată, ignorând pericolul faptelor sale.

Citeste mai mult  Posibilitatea instanţei de a introduce din oficiu partea responsabilă civilmente în procesul penal

În altă ordine de idei, trebuie reţinut şi faptul că nu este prima oară când suspectul execută foc de armă în loc public, circulat de oameni, acesta având obiceiul de a folosi în mod frecvent arma, fiind o armă care nu face zgomot, cu lunetă şi cu precizie de ochire, fiind armă cu glonţ conform declaraţiei părţii vătămate, f. 23 dosar, motiv pentru care, chiar şi partea vătămată a cerut ca suspectul să fie tras la răspundere penală pentru folosirea armei letale, f. 2 dos. urmărire penală.

Legiuitorul a avut în vedere la analiza interesului public şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, dar şi atitudinea procesuală a părţii vătămate. În cazul de speţă analizat, instanţa a constatat că, suspectul nu a recunoscut iniţial săvârşirea infracţiunii, ca atare nu a colaborat cu organele de anchetă, îngreunând munca acestora, decât numai după prezentarea probelor , declaraţie suspect f. 34-35 din dosar.

Se reţine, de asemenea că după consultarea suspectului sau a inculpatului, nu s-a luat nicio măsură din cele prevăzute la art. 318 C. proc. penală (să înlăture consecinţele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia; să ceară public scuze persoanei vătămate; să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă; să frecventeze un program de consiliere).

Interes public nu înseamnă numai analiza modului şi mijloacelor în care a fost săvârşită infracţiunea de către suspect, atitudinea suspectului după săvârşirea faptei, anume eforturile depuse pentru diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi circumstanţele personale ale suspectului, ci şi interesul cetăţeanului, părţii vătămate în cazul nostru, care are drepturi recunoscute şi garantate de Constituţie şi care s-a adresat autorităţilor publice pentru apărarea şi garantarea drepturilor sale. De altfel, interesul public este acel interes care implică garantarea şi respectarea de către instituţiile şi autorităţile publice a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, recunoscute de Constituţie, legislaţia internă şi tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficienţei, eficacităţii şi economicităţii cheltuirii resurselor.” (Judecătoria Călărași, Încheierea judecătorului de cameră preliminară din 18 octombrie 2016, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >