Contract de credit încheiat online. Lipsa caracterului de titlu executoriu

13 februarie 2018 Drept Civil Jurisprudenta

Un înscris care nu este semnat olograf de către debitor şi nici nu are încorporat, ataşat sau asociat o semnătura electronică extinsă bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, nu face dovada existenţei contractului de credit în sensul de negotium, neputând astfel beneficia nici de forţa executorie recunoscută de lege.

”Prin încheierea din 07.09.2017, Judecătoria Lehliu-Gară a respins cererea formulată de creditoarea SC IFN SA.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin contractul de credit nr. 8629/24.10.2016, creditoarea SC IFN SA a acordat debitorului o linie de credit în valoare de 500 lei pe o perioadă de 15 zile. Potrivit contractului, creditul urma să fie rambursat într-o singură tranşă – 621,5 lei, compusă din: debit principal ȋn cuantum de 500 lei şi dobânda de 121,50 lei.

Debitorul are un debit restant în valoare de 641,50 lei, compus din 500 lei principal, 121,50 lei dobândă, calculat la data de 29.08.2017.

Contractul de credit nr. 8629/24.10.2016 care nu a fost depus în copie certificată nu conţine semnătura persoanei împrumutate – d-nul SP.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 365/2002 contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora; (2)

Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimţământul prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice; (3) Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice şi a obligaţiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispoziţiilor dreptului comun în materie de probă şi prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 365/2002 dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului, iar potrivit al. 2 contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestaţiei caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea.

Potrivit art.8 alin.6 din OUG nr.34/2014 în cazul în care urmează să se încheie un contract la distanţă prin intermediul telefonului, profesionistul trebuie să confirme oferta consumatorului, al cărui angajament începe doar după ce acesta a semnat oferta sau după ce şi-a trimis consimţământul scris. Aceste confirmări trebuie făcute pe un suport durabil.

Deşi creditoarea invocă în cererea de executare silită incidenţa dispoziţiilor art.8 alin.6 din OUG nr.34/2014 (care prevede „în cazul în care urmează să se încheie un contract la distanţă prin intermediul telefonului, profesionistul trebuie să confirme oferta consumatorului, al cărui angajament începe doar după ce acesta a semnat oferta sau după ce şi-a trimis consimţământul scris. Aceste confirmări trebuie făcute pe un suport durabil”), aceasta nu a depus la dosar însuşirea de către debitor prin semnătură a ofertei de creditare şi nici consimţământul scris transmis de către aceasta.

În fine, deşi la rubrica semnături contractul de credit conţine menţiunea „semnat electronic”, nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prev. de art.7 şi 9 din Lg nr.365/2002 (in sensul existenţei unui înscris în formă electronică căruia să i se fi încorporat, ataşat sau asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.)

Prin urmare nu rezultă că persoana care figurează în calitate de debitoare în cauză şi-a exprimat consimţământul la încheierea contractului de credit, înscrisul depus în acest sens neconstituind titlu executoriu.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi în data de 06.10.2017.

În motivarea cererii de apel, creditoarea arată în esenţă că instanţa a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor legale incidente în cauză. Astfel apelanta arată că respectivul contract a fost încheiat în conformitate cu dispoziţiile legale şi că are valoare de titlu executoriu.

Analizând actele dosarului, Tribunalul reţine că apelul este nefondat.

Contractul de credit nu poartă semnăturile olografe ale părţilor.

Potrivit art.666 alin.5 pct.3 C.pr.civ., „instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege sau alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege”. De asemenea, potrivit art.666 alin.8 C.pr.civ., instanţa procedează prin aceiaşi încheiere şi la aplicarea formulei executorii asupra titlului.

Din economia acestor dispoziţii legale rezultă cu claritate faptul că instanţa de executare nu doar că are posibilitatea, ci are chiar obligaţia de a verifica dacă înscrisul prezentat de creditor, altul decât o hotărâre judecătorească sau înscris autentic/autentificat de notarul public (acestea prin natura lor fie nepresupunând semnarea de către părţi, fie respectiv, faptul semnării fiind deja atestat de agentul instrumentator) cuprinde semnătura părţii care se obligă. În lipsa acestei semnături, înscrisul, chiar semnat de reprezentantul creditoarei, nu face dovada existenţei contractului în sensul de negotium, neputând astfel beneficia nici de forţa executorie recunoscută de lege.

Prin urmare, soluţia de respingere a cererii de încuviinţare executare silită, fiind temeinică şi legală, prin raportare la textele legale indicate, apelul va fi respins ca nefondat. ” (Tribunalul Călărași, Decizia civilă nr. 32 din 13 decembrie 2017, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >

Comentarii