Cum funcţionează sistemul zilelor-amendă?

26 mai 2014 Drept Penal

Amenda penală este pedeapsa principală ce poate fi aplicată de instanţa de judecată unei persoane fizice sau juridice pentru săvârşirea unei infracţiuni şi constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului. În NCP pedeapsa amenzii cunoaşte o sferă de aplicare mai mare faţă de Codul penal anterior, prin creşterea numărului infracţiunilor pentru care amenda poate fi aplicată ca pedeapsă unică sau ca pedeapsă alternativă la pedeapsa închisorii.

Un element de noutate constă în calcularea amenzii prin sistemul zilelor-amendă care, prin mecanismul de determinare a cuantumului, asigură o mai bună individualizare a pedepsei concret aplicate atât sub aspectul proporţionalităţii, exprimat în numărul zilelor amendă, cât şi al eficienţei, prin determinarea unei zile-amendă ţinând seama de situaţia patrimonială a condamnatului.

Amenda în cazul persoanei fizice

Instanţa stabileşte mai întâi numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei (prevăzute de art. 74 NCP); ulterior determină cuantumul unei zile-amendă, ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.

Potrivit art. 61 alin. (2) NCP, limitele generale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 30 şi 400 de zile, iar cuantumul unei zile-amendă este curpins între 10 lei şi 500 lei; prin urmare, minimul general al amenzii în NCP este de 300 lei şi maximul general de 200.000 lei, iar aceste limite nu pot fi depăşite indiferent de numărul cauzelor de atenuare sau agravare reţinute.

Limitele speciale ale zilelor‐amendă sunt cuprinse între:

– 60 şi 180 de zile‐amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii;

– 120 şi 240 de zile‐amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;

– 180 şi 300 de zile‐amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani (art. 61 alin. 4 NCP).

Citeste mai mult  Elementul material al infracțiunii de înșelăciune

Dacă prin infracţiunea săvârşită s‐a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanţa optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor‐amendă se pot majora cu o treime.

Fracţiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor‐amendă, nu şi cuantumului unei zile-amendă.

Potrivit art. 13 alin. 1 din LPA, în cazul amenzilor stabilite definitiv sub imperiul Codului penal din 1969, aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile se face prin compararea amenzii aplicate cu suma ce rezultă din prevederile art. 61 alin. (2) şi (4) din Codul penal, prin utilizarea unui cuantum de referinţă pentru o zi‐amendă în sumă de 150 lei.

NCP (re)introduce posibilitatea aplicării pedepsei amenzii pe lângă cea a închisorii, însă numai în cazul infracţiunilor prin comiterea cărora s‐a urmărit obţinerea unui folos patrimonial. (art. 62 NCP). Dispoziţiile art. 62 NCP pot fi aplicate şi atunci când executarea pedepsei închisorii este suspendată sub supraveghere, în acest caz executarea pedepsei amenzii nefiind suspendata. De asemenea, în cazul în care se dispune amânarea aplicării pedepsei, dispoziţiile art. 62 NCP pot fi aplicate, în acest caz, amânarea aplicării pedepsei priveşte atât închisoarea cât şi amenda.

În cazul în care instanţa decide aplicarea pedepsei amenzii alături de pedeapsa închisorii, limitele speciale ale zilelor-amendă sunt:

– 120 şi 240 de zile‐amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;

– 180 şi 300 de zile‐amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

Limitele speciale ale zilelor‐amendă se dedetermină în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instanţă pentru infracţiunea săvârşită (iar nu în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege) şi nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.

Citeste mai mult  APADOR-CH solicită CCR să clarifice sintagma „condamnări penale” din Legea nr. 90/2001

La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile‐amendă (cuantum cuprins între 10 lei şi 500 lei) se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit.

Potrivit art. 11 din LPA, dispoziţiile art. 62 din Codul penal privind amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii nu se aplică în cazul infracţiunilor săvârşite anterior intrării în vigoare a acestuia şi nu vor fi avute în vedere pentru determinarea legii penale mai favorabile.

Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii

Dacă persoana condamnată, cu rea‐credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor‐amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare. Dacă amenda neexecutată a însoţit pedeapsa închisorii, numărul zilelor‐amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, care se adaugă la pedeapsa închisorii, pedeapsa astfel rezultată fiind considerată o singură pedeapsă. În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, unei zile‐amendă îi corespunde o zi de închisoare.

Situaţiile tranzitorii sunt reglementate prin art. 14 alin.1 din LPA, potrivit cărora înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii se face după cum urmează:

a) dacă amenda a fost definitiv aplicată anterior intrării în vigoare a Codului penal, înlocuirea se face în baza art. 63^1 din Codul penal din 1969, fără ca durata pedepsei închisorii să poată depăşi maximul zilelor‐amendă determinat potrivit art. 61 alin. (4) din Codul penal pentru fapta care a atras condamnarea;

b) dacă amenda a fost aplicată după data intrării în vigoare a Codului penal pentru infracţiuni comise anterior acestei date, înlocuirea se va face potrivit dispoziţiilor din legea în baza căreia s‐a aplicat amenda.

Citeste mai mult  (Ne)regularitatea rechizitoriului. Lipsa indicării părții responsabile civilmente

Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii

În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimţământul acesteia, instanţa înlocuieşte obligaţia de plată a amenzii neexecutate cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Unei zile‐amendă îi corespunde o zi de muncă în folosul comunităţii.

Dacă amenda înlocuită a însoţit pedeapsa închisorii, obligaţia de muncă în folosul comunităţii se execută după executarea pedepsei închisorii.

Coordonarea executării obligaţiei de muncă în folosul comunităţii se face de serviciul de probaţiune.

Executarea muncii în folosul comunităţii încetează prin plata amenzii corespunzătoare zilelor‐amendă rămase neexecutate.

Instanţa înlocuieşte zilele‐amendă neexecutate prin muncă în folosul comunităţii cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, dacă:

a) persoana condamnată nu execută obligaţia de muncă în folosul comunităţii în condiţiile stabilite de instanţă;

b) persoana condamnată săvârşeşte o nouă infracţiune descoperită înainte de executarea integrală a obligaţiei de muncă în folosul comunităţii. Zilele‐amendă neexecutate prin muncă în folosul comunităţii la data condamnării definitive pentru noua infracţiune, înlocuite cu închisoarea, se adaugă la pedeapsa pentru noua infracţiune.

Dacă persoana condamnată, nu îşi dă consimţământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, amenda neexecutată se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii.

În ceea ce priveşte situaţiile tranzitorii, potrivit art. 14 alin 2 din LPA, dispoziţiile art. 64 din Codul penal nu se aplică în cazul infracţiunilor săvârşite anterior intrării sale în vigoare, chiar dacă amenda a fost aplicată în baza art. 61 din Codul penal.

Raluca Cîrstea,
avocat, Baroul București

Cuvinte cheie: > > >