Daune morale pentru acuzații penale nefondate la adresa unor judecători

22 august 2017 Jurisprudenta

Prin sentința penală nr. 1 din data de 3 ianuarie 2017 pronunțată de Judecătoria Salonta (sentință menținută de Curtea de Apel Oradea), a fost achitat inculpatul FG, sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de inducere în eroare a organelor judiciare.

În actul de sesizare, s-a reținut în sarcina inculpatului în esență că a depus plângeri penale împotriva persoanelor vătămate MVV și GI, judecători, pe care i-a învinuit de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.

Instanța a apreciat că pentru existența infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare este necesar ca făptuitorul să cunoască faptul că sesizarea în legătură cu săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală este nereală, mincinoasă, cu alte cuvinte făptuitorul trebuie să fie de rea credință, să știe că persoana cu privire la care a formulat plângerea este nevinovată. Instanța a constatat că în cauză nu se poate reține că inculpatul a acționat cu credința că acuzațiile pe care le aduce sunt nereale, în sensul cerut de legea penală, având ca și consecință faptul că celor trei fapte de care este acuzat inculpatul le lipsește tipicitatea subiectivă sub aspectul elementului intelectiv din structura vinovăției, neputându-se reține comiterea acestora cu intenție directă sau indirectă.

Însă, instanța a apreciat că sunt îndeplinte condițiile pentru tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpatului FG, respectiv există fapta ilicită – constând în anumite acuzații penale nefondate, culpa – ca formă a vinovăției, prejudiciu moral (atingere adusă renumelui, imaginii) și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul moral cauzat celor două părți civile.

Extras din considerentele deciziei penale nr. 318/23 mai 2017 a Curții de Apel Oradea:

”Culpa inculpatului FG este prezentă în cauză, respectiv acesta prin nemulțumirile nefondate pe care le-a invocat în mod repetat în fața organelor de stat și a părților civile a prevăzut că aduce atingere imaginii și probității părților civile care sunt magistrați în funcție cu o reputație neștirbită, urmând ca acesta să răspundă pentru conduita imprudentă de care a dat dovadă.

A nu sancționa conduita abuzivă al inculpatului FG care a sesizat în mod repetat și neîntemeiat autoritățile statului înseamnă a încuraja manifestarea unor astfel de conduite ilicite, cu consecința șicanării și încălcării demnității și a reputației magistraților vizați, ceea ce nu poate fi admisibil.

Este adevărat că ,,nimeni nu este mai presus de lege” și că ,,judecătorii se supun legii” însă soluțiile acestora sunt supuse cenzurii, respectiv căilor de atac prevăzute de lege, principii și reguli de bază care trebuie să fie acceptate de către orice persoană, inclusiv de către inculpatul FG.

În acest sens se reține că, prin hotărâri judecătorești rămase definitive pe plan național au fost confirmate soluțiile pronunțate de către partea civilă GI prin care inculpatul FG a fost condamnat de două ori, motiv pentru care acestea trebuie respectate sau după caz, să fie atacate prin căile extraordinare de atac și chiar prin procedura prevăzută de CEDO și doar în măsura în care acestea sunt modificate sau desființate ori se constată o încălcare a dispozițiilor CEDO, se poate solicita intervenția organelor statului pentru a vedea dacă conduita magistraților ar îmbrăca o formă penală sau disciplinară, după caz.

În situația în care activitatea de judecată a părților civile nu au fost invalidate de către organele de control ale statului, atunci petiționarul trebuie să suporte consecințele legii, respectiv tragerea la răspundere civilă delictuală pentru prejudiciul de imagine, respectiv disconfortul pe care l-a creat părților civile în măsură în care sunt îndeplinite condițiile legale pentru această formă de răspundere civilă.

Instanța constată că, cererile de constituire a părților civile MVV și GI  îndeplinesc condițiile prev. de art.20 C.pr.civilă și că judecarea cauzei s-a realizat în ședință publică cu respectarea principiilor oralității, a contradictorialității și a dreptului la apărare, motiv pentru care susținerile inculpatului FG  în acest sens sunt neîntemeiate. Totodată, se apreciază că sunt îndeplinte condițiile pentru tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpatului FG, respectiv există faptă ilicită – constând în anumite acuzații penale nefondate, culpă – ca formă a vinovăției, prejudiciu moral (atingere adusă renumelui, imaginii) și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul moral cauzat celor două părți civile.

Având în vedere calitatea părților civile – judecători, statutul profesional al acestora (cu interdicții și incompatibilități pe măsură), experiența profesională și renumele pe care l-au câștigat în sânul colectivității locale unde lucrează (sau au lucrat), precum și nivelul salariului lunar al acestora (care are în vedere importanța funcției exercitate în stat), Curtea apreciază că acordarea (…) unei sume de 10.000 lei (reprezentând aproximativ echivalentul unui salariu lunar la momentul actual) reprezintă o reparație materială și o satisfacție morală, echitabilă și justificată în aceeași măsuri care este în acord cu principiile principiile echității, a reparării integrale a prejudiciului suferit, a compensării relative a pierderilor suferite și a îmbogățirii fără justă cauză.”

Decizia poate fi consultată integral pe www.rolii.ro

Cuvinte cheie: > > >

Comentarii