”Judecătoria a admis în parte actiunea reclamantei, a obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 2500 lei, reprezentând daune morale. (…)
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat, din probatoriul cu inscrisuri administrat în cauză și din relațiile furnizate de către organele de poliție, că pretențiile reclamantei sunt in parte intemeiate, rezultând, din probatoriul administrat în cauză, că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a paratului.
A mai reținut instanța de fond că existenta unui prejudiciu (chiar și de ordin moral) in dauna reclamantei (cauzat prin lezarea demnitatii sale), existenta unei fapte ilicite (actele de hartuire si denigrare la care aceasta a fost supusa), existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu (rezultand ex re) si existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciu (sub forma intentiei) – conduc la obligația pârâtului de a suporta dauna cauzată.
Prima instanță a mai reținut că probatoriul administrat reflectă o hartuire cibernetica la care a fost supusa reclamanta ulterior despartirii faptice de parat („cyber-bullying”) implicand folosirea de catre parat a tehnologiei informatiei si comunicatiilor (cum ar fi e-mail-uri, telefoane mobile, site-uri web defaimatoare, blog-uri etc.) cu scopul de a fi atacata, in mod deliberat, repetat si ostil – fosta sotie.
De asemenea, s-a reținut că hărțuirea cibernetica inseamna atat trimiterea de e-mail-uri care contin amenintari sau remarci sexuale, sicanari ale victimei, cu scopul ca aceasta sa devina fie „un subiect ridicol pe forumuri” sau cel al „umilirii publice” prin declaratii false, cat si forme complexe de „abuzuri psihologice”, asemanatoare hartuirii conventionale, dar comunicate prin internet, că și publicarea online de videoclipuri sau poze personale fara acordul persoanei in cauza reprezinta o forma de hartuire cibernetica și că efectele hartuirii cibernetice pot varia de la scaderea stimei de sine si a sentimentului de siguranta, pana la sentimente de frica, suparare sau rusine.
A mai reținut instanța de fond că impactul delictual in mediul informatic a fost recunoscut si de practica judiciara recenta, exemplificativ – Curtea de Apel Targu Mureș statuand ca pagina de Facebook este „spatiu public” nu privat, profilul unei persoane, chiar daca este accesibil doar unui grup restrans de persoane – este public, in conditiile in care oricare dintre „prieteni” poate distribui informatiile postate.
În aprecierea daunelor morale solicitate de către reclamanta, instanța de fond a ținut cont de faptul că despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei – aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilității, cu totul firești, de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie.
A mai reținut instanța de fond că repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere parții lipsite de culpa, o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate, iar cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea acelorași rațiuni, pentru care sunt admise și așa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deși nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate – deși nici acest aspect nu este de neglijat – cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată.
Instanța de fond a redus proporțional pretențiile reclamantei, considerând ca o despăgubire în cuantum de 2500 lei, răspunde rațiunilor mai sus expuse si constituie atat un dovada a sanctionarii judiciare a paratului pentru comportamentul sau cat si o atentionare a acestuia cu privire la obligatia de a respecta pe viitor dreptul la viata privata si la demnitatea personala a altei persoane.
Împotriva sentinței civile a instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâtul MSS, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie (…)
Examinând sentința civilă în raport de motivele de apel, de actele și lucrările dosarului ca și de dispozițiile legale incidente în cauză tribunalul va respinge apelul pentru următoarele considerente:
Din petitul acțiunii rezultă că după desfacerea căsătoriei pârâtul a avut față de reclamantă un comportament nedorit care a generat acesteia sentimente de inconfort, umilire și a adus atingere demnității umane.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta intimată a fost supusă unor hărțuiri cibernetice , apelantul recurgând la diverse mijloace respectiv e-mail, site-uri de socializare sau alte tehnologii.(…)
Împrejurarea potrivit căreia datorită afecțiunii de care suferă, suma de bani la care a fost obligat de prima instanță i-ar pune viața în pericol nu poate fi reținută întrucât pe de o parte așa cum în mod corect a reținut prima instanță suma de 2500 lei constituie o dovadă a sancționării juridice a pârâtului pentru comportamentul neadecvat cât și o atenționare a acestuia cu privire la obligația de a respecta dreptul la viața privată și la demnitatea personală a intimatei iar pe de altă parte se constată ca fiind echitabil să-i acorde reclamantei daune morale numai în cuantum de 2500 lei respectându-se astfel principiul justului echilibru între natura valorilor lezate și suma acordată , afecțiunea de care suferă apelantul nejustificând acțiunile sale. Față de considerentele de mai sus tribunalul în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul.” (Tribunalul Dâmbovița, Decizia civilă nr. 480/2014, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: daune morale > hartuire cibernetica > raspundere civila delictuala
