Daune morale pentru postări denigratoare. Dovada titularului contului de Facebook

28 ianuarie 2019 Drept Civil Jurisprudenta

În cazul acțiunii în răspundere civilă delictuală, nu îi revine pârâtului obligația de a dovedi că nu este titularul contului de Facebook pe care au fost postate expresii și cuvinte jignitoare ci, având în vedere dispozițiile art. 249 CPC potrivit cărora „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege ”,  sarcina probei aparține tot reclamantei care are obligația de a dovedi faptul că autorul faptei ilicite cauzatoare de prejudicii este pârâtul.

Extras din considerentele deciziei nr. 75/2019 a Curții de Apel Craiova:

”Prin sentința civilă nr. 83 din 08.02.2018 , pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta DCB în contradictoriu cu pârâtul SM.

A fost obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de daune morale. (…) Prima instanță a considerat că se poate reține în sarcina pârâtului săvârșirea faptei ilicite de denigrare prin intermediul rețelei de socializare Facebook. Judecătorul de primă instanță a apreciat că se poate prezuma că pârâtul este autorul faptei, deoarece contul Facebook folosea numele și fotografia pârâtului, iar acesta nu a făcut dovada că acest cont nu îi aparținea. Judecătorul de primă instanță a considerat că pârâtului îi revenea obligația de a dovedi că nu este titularul contului și că acesta ar fi trebuit să efectueze demersuri la organele de poliție pentru a se verifica furtul identității acestuia. Acesta este, în opinia primei instanțe, comportamentul unei persoane diligente, iar lipsa sesizării organelor de poliție constituie tocmai dovada care confirmă prezumția că pârâtul este titularul contului Facebook pe care au apărut afirmațiile denigratoare la adresa reclamantei.

Citeste mai mult  Onorariul de succes vs pactul de quota litis

Argumentația primei instanțe este greșită, deoarece se bazează pe o prezumție care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 329 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „în cazul prezumțiilor lăsate la luminile și înțelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia pe ele numai dacă au greutate și puterea de a naște probabilitatea faptului pretins ”.

Potrivit art. 249 (Sarcina probei) din Codul de procedură civilă, „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege ” . Și în cauza de față, sarcina probei aparținea tot reclamantei care avea obligația de a dovedi faptul că autorul faptei ilicite cauzatoare de prejudicii este pârâtul. Prima instanță a considerat însă că sarcina probei ar aparține pârâtului, care ar fi trebuit să dovedească efectuarea unor demersuri care ar fi fost în măsură să îi confirme apărarea expusă, aceea că nu cunoaște cine a deschis contul de Facebook respectiv.

Un atare raționament nu poate fi primit, deoarece,  pe de o parte, nu există nicio obligație legală expresă pentru persoanele fizice de a se adresa organelor de poliție și de a reclama folosirea neautorizată a numelui de către altă persoană pentru deschiderea unui cont pe rețele de socializare. În lipsa unei obligații expres prevăzute de lege, nu s-ar putea a trage concluzia ca această omisiune dovedește vinovăția persoanei respective, de natură să atragă angajarea răspunderii civile delictuale.

Citeste mai mult  Punerea în executare a măsurilor educative neprivative de libertate

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar putea concluziona în acest sens, o asemenea concluzie prezintă o simplă posibilitate și nu are nu are greutatea și puterea de a naște probabilitatea, în condițiile art. 329 din Codul de procedură civilă, de vreme ce , la deschiderea unui cont pe rețeaua de socializare Facebook nu este necesară legitimarea persoanei care creează contul.

În aceste condiții, se constată că nu s-a făcut dovada certă în speță că pârâtul este tocmai persoana care a deschis contul respectiv și care a difuzat afirmații denigratoare la adresa reclamantei. Rezultă astfel că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului, în condițiile art. 1357 din Codul civil.” (Curtea de Apel Craiova, Decizia civilă nr. 75 din 14 ianuarie 2019, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > > >