Dezlegare chestiune de drept privind conținutul constitutiv al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului

23 noiembrie 2015 Drept Penal

În Monitorul Oficial cu numărul 864 din 19 noiembrie 2015 a fost publicată Decizia ICCJ nr. 24/2015 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie prin care se solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la „conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 din Codul penal.

Înalta Curte a reținut că ”cerinţa referitoare la aptitudinea dezlegării date de a avea consecinţe juridice directe asupra modului de rezolvare a fondului cauzei nu este îndeplinită. (…)

Înalta Curte constată că, sub un prim aspect, problema conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal (astfel cum a fost ridicată concret în încheierea de sesizare) se caracterizează printr-o doză mult prea mare de generalitate, ce împiedică identificarea exactă a chestiunii de drept a cărei dezlegare se solicită. În principiu, decelarea conţinutului constitutiv al unei infracţiuni implică, întotdeauna, o examinare esenţialmente teoretică a normei de incriminare, examinare plasată însă, mai degrabă, în sfera unei dezbateri doctrinare, ce nu se confundă, în mod evident, cu activitatea de interpretare efectivă a legii.

Or, identificarea conţinutului constitutiv al infracţiunii deduse judecăţii nu comportă o veritabilă dificultate, dacă este rezultatul unei interpretări a dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal în lumina cunoştinţelor de specialitate juridică şi a experienţei profesionale a magistratului, dar şi în contextul considerentelor Deciziei nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curţii Constituţionale. Aceasta deoarece, la paragrafele 25-27 ale deciziei menţionate, elementele de conţinut constitutiv ale infracţiunii analizate sunt descrise cu o claritate ce nu lasă loc unui minim echivoc. În plus, în considerentele încheierii de sesizare, curtea de apel a reţinut ea însăşi, cu exactitate, forma actuală a normei de incriminare, cu toate elementele relevante de conţinut.

Citeste mai mult  Nerespectarea de către procuror a termenului de 5 zile prevăzut de art. 345 alin. (3) NCPP

În al doilea rând, pornind de la premisa că, în pofida formulării ambigue a problemei de drept, neclaritatea instanţei de trimitere poartă, în mod esenţial, doar asupra momentului consumării infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, se constată că o atare chestiune de drept a cunoscut o interpretare coerentă în practica instanţelor şi, cu excepţii izolate, nu a generat divergenţe jurisprudenţiale veritabile.

În practica naţională, subsecventă datei de 27 ianuarie 2015, problema „momentului consumării infracţiunii” prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal a fost soluţionată unitar, într-o manieră ce reflectă considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014. În majoritatea hotărârilor, momentul depistării în trafic a fost reţinut ca moment al săvârşirii (mai exact al epuizării) infracţiunii continue analizate, neconstatându-se controverse reale sub acest aspect.

În speţă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti s-a grefat, în mod evident, doar pe dubiile instanţei cu privire la efectele Deciziei de neconstituţionalitate nr. 732 din 16 decembrie 2014 asupra incriminării faptei analizate, precum şi cu privire la raportul dintre această decizie şi Decizia nr. 3 din 2014 a instanţei supreme.

Or, efectele unei decizii prin care Curtea Constituţională declară neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale sunt expres prevăzute de art. 147 alin. (4) din Constituţia României, respectiv ele „sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”. În plus, forţa obligatorie ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, dar şi considerentelor pe care se sprijină acesta (..), nefiind necesare din această perspectivă alte clarificări.

Cât timp, în prezentarea raţionamentului său juridic (paragraful 26 al deciziei), Curtea Constituţională a identificat, într-o manieră lipsită de orice echivoc, momentul „săvârşirii infracţiunii” ca fiind „cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului”, ea a furnizat, astfel, atât autorităţilor cu competenţe în procesul de legiferare, cât şi instanţelor judecătoreşti toate elementele necesare pentru cunoaşterea efectelor ce trebuie atribuite deciziei sale. Din perspectiva întinderii acestor efecte, Curtea Constituţională a precizat, de asemenea, că doar sintagma declarată neconstituţională lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, fără a formula o concluzie similară şi cu privire la celelalte componente ale normei penale criticate, examinate detaliat.

Citeste mai mult  CCR. Dispozițiile privind redeschiderea urmăririi penale de către procurorul ierarhic superior, constituționale

În acest context argumentativ neechivoc, a solicita instanţei supreme clarificări suplimentare cu privire la momentul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul cu o îmbibaţie alcoolică superioară limitei legale echivalează, pe de o parte, cu o nesocotire a plenitudinii de jurisdicţie a Curţii Constituţionale în domeniul controlului de neconstituţionalitate.

Efectele deciziilor Curţii Constituţionale nu pot fi interpretate, în procesul de aplicare a legii, de către alte instituţii ale statului, întrucât un atare demers ar genera o ştirbire a competenţei sale exclusive în materie. Prin urmare, instanţele judecătoreşti nu trebuie să interpreteze efectul deciziei, ci să aplice acea decizie într-un mod conform considerentelor sale la cazul dedus judecăţiidemers pe deplin posibil şi în speţa de faţă.

Pe de altă parte, a sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în procedura reglementată de art. 475 din Codul de procedură penală, în vederea clarificării unei dispoziţii constatate, în parte, neconstituţională, pe motivul inexistenţei unei modificări legislative corespunzătoare în termenul de 45 de zile, înseamnă a ignora limitele prerogativelor instanţei supreme, consacrate de art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală. În exercitarea competenţei sale constituţionale, Înalta Curte poate asigura doar interpretarea şi aplicarea unitară a unei norme juridice de către instanţele judecătoreşti, nicidecum modificarea sau completarea acelei norme juridice, cele din urmă constituind atribute exclusive ale legiuitorului – primar ori delegat.

Citeste mai mult  Noţiunea de persoană judecată în lipsă

Din perspectiva tuturor acestor considerente, Înalta Curte concluzionează că formularea actuală a art. 336 alin. (1) din Codul penal are, în lumina considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732 din 2014, un conţinut cvasiidentic celui regăsit în art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, fiind, prin urmare, suficient de clară pentru a exclude veritabile probleme de interpretare.

Totodată, chiar în contextul publicării deciziei de neconstituţionalitate, dezlegarea prealabilă regăsită în Decizia nr. 3 din 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu dă naştere, în prezent, unor dificultăţi de interpretare a art. 336 alin. (1) din Codul penal, de natură a legitima o nouă hotărâre prealabilă, prin care să se clarifice, implicit, şi raportul dintre aceste două hotărâri. Un atare raport este reglementat legislativ în mod expres, prin dispoziţiile art. 477 ind.1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora efectele deciziei date în procedura hotărârii prealabile încetează de drept, printre altele, în cazul constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei care a generat problema de drept dezlegată.

Or, în condiţiile în care prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curţii Constituţionale sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” a fost declarată neconstituţională, Decizia nr. 3 din 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală şi-a încetat efectele la data de 27 ianuarie 2015, dată ulterior căreia, până la viitoare modificări legislative, interpretarea normei penale analizate urmează a se realiza în lumina considerentelor deciziei de constatare a neconstituţionalităţii.

În consecinţă, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată.

Cuvinte cheie: > >