Dezlegare chestiune de drept. Răspunderea penală a întreprinderii individuale

24 februarie 2016 Drept Penal

În Monitorul Oficial cu numărul 138 din 23 februarie 2016 a fost publicată Decizia ICCJ nr. 1/2016 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală prin care se solicita pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „dacă întreprinderea individuală, persoană juridică fără personalitate juridică, poate fi subiect activ al unei infracţiuni săvârşite în realizarea obiectului de activitate”

ICCJ:

” În principiu, calitatea de persoană juridică nu se confundă cu noţiunea de „persoană juridică”, cea dintâi având semnificaţia unei recunoaşteri, prin legi speciale ori în condiţiile Codului civil, a statutului de subiect de drept anumitor entităţi, recunoaştere necondiţionată însă de îndeplinirea, în fiecare caz, a elementelor constitutive cerute de lege pentru existenţa „persoanei juridice”.

Altfel spus, pot avea calitatea de persoană juridică atât acele forme de organizare care, deşi nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 187 din Codul civil, sunt recunoscute în mod expres de legiuitor ca persoane juridice, după cum pot avea o astfel de calitate şi entităţi legal înfiinţate, care îndeplinesc toate elementele constitutive ale unei persoane juridice, fără a li se recunoaşte însă în mod explicit, neechivoc, acest statut, prin acte normative (altele decât Codul civil).

În schimb, (…) nu poate avea calitatea de persoană juridică o entitate căreia, şi în ipoteza întrunirii cumulative a elementelor constitutive prevăzute de art. 187 din Codul civil, legiuitorul îi refuză expres, în termeni neechivoci, recunoaşterea calităţii de persoană juridică. (…)

O persoană juridică este, prin ipoteză, o entitate dotată întotdeauna cu personalitate juridică. (…)

Întreprinderea individuală nu constituie o persoană juridică recunoscută de lege, în înţelesul art. 188 teza I din Codul civil, urmând a se evalua şi dacă, în pofida exprimării legiuitorului, o atare formă de organizare ar putea fi considerată, totuşi, o persoană juridică în sensul tezei a II-a a normei civile.

Citeste mai mult  CCR. Procesul-verbal întocmit de organele fiscale anterior începerii urmăririi penale nu este mijloc de probă

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor integrate în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 rezultă că nu sunt întrunite, în cazul întreprinderii individuale, cele trei elemente constitutive ale persoanei juridice prevăzute de art. 187 din Codul civil.

Concordant conţinutului art. 2 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, întreprinderea individuală constituie o formă de organizare a unei activităţi economice, desfăşurată de şi pe riscul întreprinzătorului titular. Întreprinderea individuală nu este o entitate cu o organizare proprie, de sine stătătoare, întrucât nu se decelează, în cazul său, elementele inerente acestei organizări, respectiv posibilitatea unei subcompartimentări a activităţilor ce ar putea fi desfăşurate ori cea a desemnării unor „organe” proprii sau a unui reprezentant legal.

Dimpotrivă, aşa cum rezultă din analiza dispoziţiilor art. 24 şi 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, subiectul de drept angajat în relaţiile cu terţii este întotdeauna întreprinzătorul persoană fizică, el, iar nu întreprinderea, fiind cel căruia legiuitorul îi recunoaşte calitatea de comerciant.

Întreprinderea individuală nu este nici titulara unui patrimoniu propriu, afectat fiinţării sale ca entitate distinctă de întreprinzătorul titular.

Sub acest aspect, prevederile art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 statuează expres că persoana răspunzătoare patrimonial este întreprinzătorul – persoană fizică titular – care poate răspunde cu patrimoniul de afectaţiune „dacă acesta a fost constituit”.

Pe de o parte, exprimarea legiuitorului relevă caracterul facultativ al constituirii patrimoniului de afectaţiune, în contrast cu obligativitatea constituirii unui patrimoniu propriu de către orice entitate susceptibilă a fi calificată persoană juridică. Pe de altă parte, se impune observaţia de principiu că patrimoniul persoanei juridice, ca element constitutiv al acesteia, nu se confundă cu patrimoniul de afectaţiune, primul constituind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale care au ca titular însăşi persoana juridică, pe când cel de-al doilea, doar o formă de divizare a patrimoniului unic, o masă în cadrul acestuia din urmă, cu o anumită afectaţiune.

Citeste mai mult  Contestaţie în anulare. Principiul non bis in idem

În al doilea rând, reglementând răspunderea întreprinzătorului titular cu patrimoniul de afectaţiune, rezultă că legiuitorul a înţeles, o dată în plus, să reconfirme persoană fizică – întreprinzător în înţelesul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 – drept unic subiect de drept implicat în raporturile disciplinate de acest act normativ, doar ea având capacitatea de a-şi asuma obligaţii patrimoniale şi a răspunde, prin urmare, fie cu masa de afectaţiune, fie cu propriul patrimoniu.

În fine, o concluzie similară se desprinde din analiza critică a dispoziţiilor ordonanţei referitoare la activitatea de ansamblu în cadrul unei întreprinderi individuale.

Nu există în actul normativ supus analizei nici prevederi referitoare la înfiinţarea propriu-zisă a întreprinderii individuale şi nici dispoziţii vizând încetarea acesteia. Art. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 reglementează doar cazurile de încetare a activităţii şi de radiere a întreprinzătorului persoană fizică, respectiv decesul, prin voinţa acestuia ori condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului.

Aceste cazuri legale de încetare se raportează, însă, la persoana şi la activitatea întreprinzătorului, nu a întreprinderii individuale în sine, şi se diferenţiază, în substanţă, de cazurile de încetare a persoanei juridice reglementate de Codul civil în cuprinsul art. 244, respectiv constatarea ori declararea nulităţii, fuziunea, divizarea totală, transformarea, dizolvarea sau desfiinţarea ori un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.

Citeste mai mult  Folosirea datelor rezultate din măsurile de supraveghere tehnică în altă cauză penală. Decizia CCR nr. 51 din 16 februarie 2016

O atare opţiune a legiuitorului se integrează, în mod coerent, în întreaga construcţie normativă existentă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, centrată pe ideea recunoaşterii întreprinzătorului ca unic subiect de drept implicat în raporturile juridice pe care le disciplinează.

Prin urmare, se poate concluziona că întreprinderea individuală nu este implicată ca subiect de drept în raporturile juridice reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică în înţelesul normelor Codului civil şi nu poate fi, în sine, nici destinatar al actelor normative civile ori al dispoziţiilor legislaţiei penale.

În acest context normativ rezultă că întreprinderea individuală constituie o formă de activitate economică organizată în condiţiile legii de persoana fizică titulară, iar nu o entitate de sine stătătoare, capabilă a dobândi drepturi şi obligaţii proprii în condiţiile prevăzute de art. 188 din Codul civil. Nefiind o persoană juridică, acest tip de întreprindere nu poate răspunde penal în condiţiile prevăzute de art. 135 din Codul penal.

Concluzionând,  (…)

Va stabili că întreprinderea individuală, formă de activitate economică organizată de întreprinzătorul persoană fizică în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, nu are calitatea de persoană juridică şi, prin urmare, nu poate răspunde penal în condiţiile prevăzute de art. 135 din Codul penal.”

Cuvinte cheie: > > > > >