Dovada împrumutului. Neprezentarea pârâtului la interogatoriu

26 iunie 2017 Drept Civil Jurisprudenta

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 4.035 euro cu titlul de împrumut acordat și nerestituit.

Prin sentința civilă nr. 647/21.02.2017, Judecătoria Dr.Tr.Severin, a respins acțiunea reținând în esență că, raportat la dispozițiile art.309 alin.2 C.proc.civ., niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei, iar în cazul de față reclamantul nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris din care să rezulte dovada împrumutului acordat celor 2 pârâți. De asemenea, potrivit judecătoriei, conversațiile purtate de către reclamant cu unul dintre cei 2 pârâți nu pot ține loc de început de dovadă scrisă, iar reclamantul nu a propus în completarea probatoriului alte probe prin care să dovedească, în condițiile legii împrumutul acordat celor doi pârâți.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Hotărârea Tribunalului. Extras din considerentele deciziei:

”Judecătorul nu poate rezolva litigiul dedus în fața justiției numai pe baza afirmațiilor părților. Ele trebuie să își dovedească ceea ce afirmă, iar judecătorul își va forma convingerea și va pronunța hotărârea pe baza probelor care s-au administrat.

Prin probe înțelegem acele mijloace juridice care ajută la stabilirea existenței raportului juridic civil concret și la realizarea drepturilor subiective civile născute din acest raport, mai ales în contra celor care le nesocotesc sau le contestă.

Potrivit art.309 alin.2 C.pr.civ. Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei.

Așadar, atunci când se impune a dovedi un act juridic, un contract de împrumut cum este în cauză, se impune ca dovada acestui act să fie făcută printr-un înscris.

Potrivit art. 265 din Noul Cod de procedură civilă, înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare și stocare. Cu privire la înscrisul pe suport informatic, se admite acest tip de înscris drept material probator, câtă vreme îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Cu toate acestea, chiar legiuitorul prevede o serie de situații prin care se poate dovedi un act juridic și prin alte mijloace decât înscrisuri situația imposibilității morale de preconstituire a unui înscria sau în situația unui început de dovada scrisă. Prin urmare dovada cu înscrisuri se află în strânsă legătură cu admisibilitatea probei cu martori.

Astfel, se va admite proba cu martori pentru sumele ce depășesc un cuantum de 250 de lei, dacă se dovedește faptul că partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea unui act juridic.

În cauză, tribunalul reține că reclamantul nu are un înscris cu privire la actul juridic încheiat cu pârâtul și nici nu a dovedit că s-a aflat într-o imposibilitate morală să preconstituie un înscris.

Mai mult, deși potrivit art.358 teza I dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul, cu toate acestea, cum în cauză nu există nici un element care să sublinieze existența anumitor raporturi, chiar necontractuale și de orice natură, între părți, tribunalul apreciază că nu poate da eficiență dispozițiilor amintite și să aprecieze lipsa la interogatoriu ca o mărturisire deplină.

Așa cum rezultă din reglementarea citată lipsa la interogatoriu poate fi apreciată ca mărturisire deplină după împrejurări.

Or, din probele administrate nu rezultă nici o împrejurare care să impună instanței o recunoaștere deplină a datoriei. Fotocopiile discuțiilor purtate pe facebook nu pot impune o astfel de concluzie nu numai pentru faptul că nu există certitudinea că cele exprimate de pârât aparțin acestuia, dar din cuprinsul discuțiilor nu rezultă o recunoaștere a anumitor raporturi contractuale sau chiar a pretențiilor reclamantului.

Pentru toate aceste motive, cum fotocopiile discuțiilor purtate pe facebook și interogatoriu pârâtului au fost singurele mijloace de probă solicitate și administrate, iar acestea nu subliniază dincolo de orice dubiu că reclamantul a împrumutat sumele de bani solicitate în acțiune, tribunalul apreciind că sentința de fond este legală și temeinică, în temei art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.” (Tribunalul Mehedinți, Decizia civilă nr. 525 din 8 iunie 2016, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > >

Comentarii

  1. Asa o fi :(

    Comentariu de către Vasile pe 2 iulie 2017 la 18:08