Eroarea asupra naturii juridice a actului încheiat în formă autentică

În cazul în care actul juridic s-a încheiat în formă autentică, nu se mai poate invoca eroarea asupra naturii juridice a actului decât dacă partea se înscrie în fals.

Extras din considerentele sentinței civile nr. 6404/2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București

”Potrivit art. 1207 Cod civil: „(1) Partea, care la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esenţială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esenţial pentru încheierea contractului.

(2) Eroarea este esenţială:
1. Când poartă asupra naturii sau obiectului contractului;”.

Potrivit art. 1251 Cod civil : „Cauzele de nulitate relativă. Contractul este anulabil când au fost nesocotite dispoziţiile legale privitoare la capacitatea de exerciţiu, când consimţământul uneia dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege”.

Având în vedere faptul că eroarea esenţială, invocată de către reclamanţi, este un viciu de consimţământ, instanţa apreciază că avocatul reclamanţilor se află într-o gravă eroare în momentul în care invocă nulitatea absolută pe motiv de eroare esenţială, în condiţiile în care sancţiunea care intervine în cazul vicierii consimţământului la încheierea unui act juridic este nulitatea relativă, astfel cum prevede în mod expres art. 1251 Cod civil (aplicabil faţă de data încheierii contractelor contestate) şi nu nulitatea absolută.
Cu toate acestea, instanţa a fost sesizată cu un motiv de nulitate a contractelor menţionate, referitoare la eroarea esenţială în care se aflau reclamanţii la momentul încheierii acestora, motiv care urmează a fi analizat de către instanţă, chiar dacă sancţiunea a fost greşit indicată de către reclamanţi, prin avocat.

În cazul erorii esenţiale ce poartă asupra naturii sau obiectului actului juridic ce se încheie, o parte crede că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte crede că încheie un alt act juridic, în alcătuirea acestei erori existând un singur element de natură psihologică, anume falsa reprezentare a realităţii. Eroarea, fiind un fapt juridic stricto sensu, poate fi probată cu orice mijloc de probă.

Instanţa apreciază că, în cazul în care actul juridic s-a încheiat în formă autentică (cum este cazul în speţă), nu se mai poate invoca eroarea asupra naturii juridice a actului decât dacă partea se înscrie în fals, deoarece este vorba despre combaterea unor constatări personale ale notarului public (faptul că li s-a citit contractul anterior), astfel cum a stabilit şi Curtea de Apel Bucureşti în decizia nr. 425/1999. (Judecătoria Sectorului 1 București, Sentința civilă nr. 6404 din 13 septembrie 2017, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >

Comentarii