În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005 aceasta constă în „evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive”. Subiect activ al infracţiunii este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană fizică sau juridică cu atribuţii de evidenţiere în documentele legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, cum ar fi: contribuabilul, administratorul, directorul economic, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească obligaţia de a aplica corespunzător reglementările contabile, contabilul sau societatea care prestează servicii de contabilitate pe bază de contract de prestări servicii. Noţiunea de operaţiune fictivă este definită de art. 2 pct. f) din lege ca fiind disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există. O operaţiune fictivă întâlnită deseori în practica societăţilor comerciale o reprezintă simularea unor tranzacţii comerciale prin interpunerea altor societăţi comerciale aşa zise „fantomă”, care eliberează documente fiscale nelegale şi care nu 16 reflectă operaţiuni reale. O altă operaţiune fictivă o reprezintă diminuarea TVA colectată prin operaţiuni de stornare cu caracter fictiv.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea 241/2005 aceasta constă în „stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat”. Pentru a ne afla în prezenţa acestei infracţiuni este necesar ca fapta săvârşită să aibă ca efect rambursarea, restituirea sau compensarea sumelor datorate bugetului general consolidat. Acest efect nu este prevăzut în cazul infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005. De asemenea, calitatea subiectului activ cerută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005 nu este necesară în cazul celeilalte infracţiuni.
Având în vedere aspectele menţionate anterior precum şi diferenţa evidentă dintre laturile obiective ale celor două infracţiuni, Curtea constată că art. 9 lit. c) şi art. 8 alin. 1 din lege incriminează două fapte distincte de evaziune fiscală, fiind evident că nu se poate reţine că ar fi vorba de o singură infracţiune. (Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală, Decizia nr. 869/A din data de 10 iunie 2015, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: evaziune fiscala > Legea nr. 241/2005